Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Din colecţiile Bibliotecii Universităţii “Ştefan cel Mare” Suceava (USV), miercuri, în corpul A al instituţiei, au fost expuse cărţile diverşilor autori care au scris despre mişcarea de emancipare socială şi politică a românilor din Transilvania, intitulată “Şcoala Ardeleană”.
Caracterul erudit al acestei mişcări este pus în valoare prin operele cărturarilor iluminişti care au depus eforturi pentru trezirea conştiinţei naţionale. O parte din lucrările lui Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ioan Budai Deleanu şi cărţi ale diverşilor autori care au scris despre aceşti reprezentanţi de seamă ai Şcolii Ardelene pot fi văzute în expoziţia vernisată.
Multe dintre cărţile expuse au ca autori pe prof. univ. dr. Niculina Iacob, de la Universitatea “Ştefan cel Mare", şi pe regretatul cercetător al fenomenului cultural ardelean, Ioan Chindriş, fostul director al Filialei din Cluj-Napoca a Bibliotecii Academiei Române.
Dintre donaţiile făcute Bibliotecii Universităţii din Suceava de către prof. univ. dr. Niculina Iacob, au fost expuse cele cinci volume ale Bibliei Vulgata, apărute în anul 2005, la Editura Academiei Române (prima traducere în limba română a bibliei Sfântului Ieronim, realizată sub conducerea episcopului greco-catolic Petru Pavel Aron) şi patru volume din Integrala Manuscriselor Cantemir (ediţie facsimilată reprezentând manuscrisul cumpărat de Episcopul Inochentie Micu Klein de la Viena în jurul anului 1734).
„Printr-o fericită coincidenţă, se împlinesc, în anul Centenarului Marii Uniri, şi 250 de ani de la moartea episcopului greco-catolic Inochentie Micu-Klein, considerat de Nicolae Iorga <cel dintâi român modern>, iar de istoricul clujean David Prodan <deschizătorul luptei politice naţionale a românilor din Transilvania>. El este adevăratul întemeietor al cunoscutei mişcări de spirit din viaţa românilor, pe care o numim îndeobşte Şcoala Ardeleană, el a întrezărit orizontul viitorului european pentru neamul său, numit tot de el pentru prima dată naţiune, şi a deschis porţile culturii iluministe pentru emanciparea românilor. Această mişcare culturală de anvergură, care nu încetează să ne uimească prin noi şi noi revelaţii scoase din taina arhivelor şi care a generat începutul renaşterii spirituale a românilor ardeleni, nu ar fi fost cu putinţă fără un alt eveniment crucial desfăşurat la cumpăna dintre veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea, şi anume unirea religioasă a românilor din Transilvania cu Biserica Romei. Cardinalul greco-catolic Iuliu Hossu, cel care a citit Declaraţia Unirii la 1 Decembrie 1918, obişnuia să spună: <Dacă nu exista Unirea religioasă de la 1700, nu era nici Adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848, unde s-a strigat: «Vrem să ne unim cu Ţara!», şi, fără aceasta, nu era nici Unirea din 1918>”, a transmis prof. univ. dr. Niculina Iacob.
