„Kebab”, oglinda întunericului din oameni

Una dintre cele mai reușite piese puse în scenă la Teatrul Municipal ”Matei Vișniec” din Suceava mi s-a părut a fi ”Kebab”, a Gianinei Cărbunariu, în regia lui Daniel Iordan. Spectacolul oferit în stagiunea de toamnă de Mădălina – Ioana Nichita, Bogdan – Bogdan Amurăriței și Voicu – Răzvan Bănuț este pentru publicul larg, nu doar pentru oameni sofisticați, cu sensibilitate rafinată. Nu luați de bun ”Where are you from? ... Romania”. Replica răvășește și revoltă, însă ce vedem în ”Kebab” se întâmplă în fiecare zi, în orice colț al lumii. Este parte din viață. Este acea amorțire a conștiinței care permite întunericului din fiecare din noi să iasă la suprafață și să interacționeze cu celălalt și să-i umbrească sufletul. De altfel, spectacolul începe din sală, înainte de aprinderea reflectoarelor, reclamând astfel complicitatea publicului la ceea ce urmează a se desfășura pe scenă.

Personajele sunt universale. Mădălina cu ursulețul sub braț poate fi doar adolescenta naivă uitată de părinți în grija bunicii și ademenită spre o viață strălucitoare, dar în egală măsură poate fi și femeia de succes cu cicatrici după diversele alegeri pe care le-a făcut pe drum, corporatista care și-a uitat visurile sau orice femeie care a venit în contact cu violența, în oricare dintre formele ei. Inserarea unor monologuri filmate în jocul de pe scenă, prin intercalarea răcelii peliculei între actori și public îți accentuează ție, celui din sală, senzația de singurătate și de vinovăție față de toate momentele în care în fața suferinței ai închis ochii sau ai întors capul preferând să-ți spui că nu e treaba ta.

Voicu și Bogdan, aparent negru și alb, sunt fațete ale aceleiași realități cenușii - abuzul. Direct, cu pumnul sau cureaua, cum face Voicu, ori mai subtil, prin trădarea încrederii și părtaș pasiv la actele de violență, prin tăcere vinovată, ca Bogdan. Le descoperim degradarea progresiv, dar constatarea nu ne surprinde. E, cumva, în firea lucrurilor. De altfel, în această piesă, totul are un firesc care cutremură. Lipsa de loialitate, brutalitatea, indiferența, frica, falsa prietenie, dragostea mincinoasă și suferința sunt aici, nu le mai putem ocoli. Natura umană fără mască. Germenii răului există. Nu au nevoie decât de condiții prielnice pentru a ieși la suprafață.

Arta autorului și regizorului care ne-au oferit ”Kebab”, dincolo de foarte buna calitate a interpretării celor trei tineri actori, stă cred tocmai în libertatea pe care ne-au lăsat-o în a rezona cu piesa în funcție de proiecția în experiențele noastre individuale.

Spectacolul ”Kebab” nu e de povestit, e de văzut, chiar dacă doare. Am remarcat și spectatori cu ochii în lacrimi, ceea ce azi rar mai vezi la piese de teatru. Următoarea reprezentație va fi, cel mai probabil, în data de 15 decembrie a.c..