Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Profesorul Ilie Ibănescu Anemone a scos recent de sub tipar al cincilea volum, „Flacăra Unirii”, la Editura Lidana 2017. Chiar prima poezie din volum poartă numele cărţii, din care redăm câteva versuri reprezentative: „Clopotul Unirii, Doamne, / De la Putna îl aud. / Bate, bate neîntrerupt / De la Nord şi până-n Sud. / (...) Flacăra Unirii arde / Peste cerul României, / Sfântă chemare se aude / Bate clopotul Unirii. De la Nord şi până-Sud / Arde timpul...”
Poetul continuă şirul poeziilor cu titluri precum „Unirile”, „Tricolorul”, „Cântec dulce”, „Inimă de foc” etc. Volumul „Flacăra Unirii” mai cuprinde, în ultima parte, prezentări ale unor evenimente istorice, precum „Cotropirea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic – 1775”, „Actul Unirii Bucovinei cu România - 1918”, „Bucovina – pământ românesc: 1918-2018”, „Din politica anului 2004”, dar şi citate ale marilor istorici. Dacă într-o recenzie a unei cărţi anterioare, „Călător printre stele”, semnată de Ilie Ibănescu Anemone, se spunea: „Poetul I. Ibănescu Anemone se conturează printr-o poezie a liricului diafan, transparent până la ultima sa înfăţişare, uşor dramatizat prin apelul la eroi legendari şi mitizaţi (Ştefan, <diplomatul mioritic>, soldatul român, <voievodul limbii române> - Eminescu). Nu lipseşte nici lumea prezentului - ironizată sau erotizantă - în care pensionarii şi iubirile se sting treptat, discret, într-un anonimat al modestiei aproape divine, desprinse, încă din timpul vieţii, de greutatea <plumbului> bacovian şi de cenuşiul sordid al mediocrităţii şi al banalităţii schizoide şi desacralizatoare”, adăugăm acum, după publicarea celui de-al cincilea volum, că poetul Ilie Ibănescu Anemone continuă să-şi exprime gândurile în versuri, iubirea de ţară, o ţară de legendă („Pământul nemuririi”), de satul natal, „Sat de dor, aripă de vis / Trupului meu / Sat cu nume de la zei / Străjuit de codrii seculari / Pentru mine vei rămâne, / Casă şi Altar” („Satul”), dar şi durerile acestei ţări, cu râni încă sângerânde. Recomandăm lecturarea acestei cărţi, în care veţi cunoaşte sensibilitatea şi demnitatea profesorului Ilie Ibănescu Anemone, nostalgia ce-l cuprinde atunci când îşi aminteşte de vremurilor apuse, dar şi temerile: „Aştept o judecată dreaptă de care n-am avut parte. / (...) Visul s-a oprit. / Liniştea cuprinde Cerul / Pentru mine. / („O cruce...”, iunie 2017).
