Seria de spectacole de teatru în autobuz, oferit în premieră publicului sucevean cu ocazia Zilelor Teatrului Municipal ”Matei Vişniec”, s-a bucurat de succes. Chiar dacă la reprezentaţiile de dimineaţă numărul de spectatori a fost mai redus, cursele de după-amiază au fost cu autobuzul plin, cu câte 20-30 de spectatori care au făcut cunoştinţă cu teatrul mobil. Actorii Radu Catană, Marina Palii şi suceveanul Adrian Loghin, de la Compania de teatru independent 8pt performance theatre din Bucureşti, au adus în autobuz personaje din piese ale dramaturgului Matei Vişniec, care au interacţionat cu publicul. În regia lui Alexandru Nagy, monologurile Profesorului orb, Nebunei febrile, Ziaristului, Alergătorului au intersectat călătoriicu ”Şobolanul Rege”, ”Omul-pubela/Femeia ca un câmp de luptă”, "Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt" sau ”Trei nopţi cu Madox”, pe durata unei călătorii de circa 45 de minute cu autobuzul prin oraş.
În decorul neconvenţional al unui autobuz TPL, prin parabolă sau tranşant, spectatorul a fost pus în faţa unor problematici grave, precum războiul, foametea, consumerismul, manipularea, aviditatea publicului pentru ştirile morbide, singurătate, alienare şi moarte.
”Aici oamenii sunt mai sinceri, au o curiozitate şi o curăţenie care atrage”
Dintre monoloagele personajelor închise în universul propriei minţi l-am reţinut pe cel al Nebunei febrile, în interpretarea Marinei Palii, despre melci: ”Melcii pestilenţiali urcă pe ziduri şi pe ferestre, lăsând în urmă dâre subţiri, vâscoase. Ei nu mănâncă niciodată nimic, dar mirosul pe care îl degajă este insuportabil. Pe stradă, oamenii se deplasează în fugă, pentru că altfel riscă să leşine de greaţă. Ca să poţi trăi cu melcii, trebuie să înveţi în primul rând să taci. Fiecare cuvânt pronunţat îţi lasă în locul său, în gură, un melc”.
După prima reprezentaţie, tânăra actriţă ne-a declarat că este pentru prima dată când joacă într-un autobuz şi a avut emoţii, dar că a fost ajutată de calitatea publicului pentru a le învinge. ”Lucrurile nu funcţionează ca în teatrul pe scenă, unde oamenii sunt obişnuiţi cu un anumit ritual. Am fost surprinsă în mod plăcut de publicul de aici, uşor naiv, dar în sensul bun al cuvântului. Aici oamenii sunt mai sinceri, au o curiozitate şi o curăţenie care atrage, interacţionează cu tine, astfel că jumătate din energie am primit-o de la ei. Sunt oameni care nu vin din start cu o părere critică, aşteaptă să vadă mai întâi ce se întâmplă”, a spus Marina Palii.
Cine s-a aşteptat ca în autobuz să vină în contact cu un teatru lejer a fost dezamăgit. Piesele lui Matei Vişniec nu iartă, obligă la meditaţie, te forţează să gândeşti. Aşa cum a declarat chiar dramaturgul la Suceava, ”misiunea artistului este să fie oglinda unei societăţi care are nevoie de astfel de oglinzi”. Deloc întâmplător, un alt personaj din autobuzul-cu-teatru, Ziaristul, le-a spus călătorilor că ”o experienţă care s-a făcut pe şoareci a dus la concluzia că, atunci când acestora li se pune în faţă o roată care este legată de centrii nervoşi ai plăcerii din creierul lor, ei bine, în această situaţie şoarecii învârt roata cu lăbuţele până la epuizarea totală, până la moarte”. ”Instrumentul de lucru care îţi creează şi o enormă plăcere a fost inventat deja pentru om”, ne reaminteşte Vişniec, prin personajul său.