Tudor Gheorghe a umplut sala Casei de Cultură cu spectacolul ”Îndrăgostiţi fără noroc”

Maestrul Tudor Gheorghe a revenit miercuri seara pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava, cu un nou spectacol realizat sub titlul ”Îndrăgostiţi fără noroc”. Îmbrăţişând în cântecele sale poezia de dragoste, maestrul a umplut sala mare, devenită neîncăpătoare, de emoţia unui spectacol realizat de această dată altfel. Avându-l alături pe compozitorul şi aranjorul Marius Hristescu, aflat la pupitrul unei orchestre tinere, maestrul Tudor Gheorghe le-a prezentat sucevenilor un spectacol realizat într-o haină orchestrală nouă, având poezia în prim-plan.

De acest minunat spectacol s-au bucurat deopotrivă tineri şi bătrâni, publicul numeros fiind răsfăţat de sunetul plin şi cald al unei mici orchestre, peste care îndrăgita voce a maestrului a transmis mesajul poeziei şi emoţia unor linii melodice cunoscute.

Spectacolul de muzică şi poezie i-a emoţionat pe toţi cei aflaţi în sală

Spectacolul a cuprins piese muzicale şi recitări ale maestrului Tudor Gheorghe, care fac parte din creaţia unor mari poeţi români, mare parte din ei contemporani. Introducerea a fost făcută cu un frumos cântec pe versurile poeziei ”În fiecare zi”, aparţinând marelui poet şi om de cultură Romulus Vulpescu, după care maestrul i-a introdus pe spectatori în universul poeziei de o mare valoare artistică, scrisă de acelaşi autor. A urmat un adevărat omagiu adus marelui dispărut în urmă cu aproape cinci ani: ”Un mentor cu o cultură enciclopedică, Romulus Vulpescu mi-a fost prieten vreo 40 de ani. Un fabulos om de cultură de la care am învăţat tainele poeziei moderne, inventator de limbă şi mare traducător, care s-a stins uitat de lume, acum câţiva ani, în Bucureşti”.

Atmosfera muzicală a continuat pe versurile marelui poet Mircea Micu, într-o piesă cu motive ruseşti şi cu alternanţe recitate în limba rusă pe versurile poetului  Konstantin Simonov. Au urmat o pleiadă de ”hituri”, după cum le-a denumit maestrul, din creaţia mai veche şi mai nouă a acestuia. După vechi creaţii ale anilor 70, ”În Archanghel” şi ”La visul profan”, pe versurile lui Alexandru Macedonski, spectatorii s-au lăsat purtaţi pe aripile poeziei de dragoste semnate de Grigore Vieru şi nu numai, cu cântece pe versurile poeziilor ”Cad pe ape”, ”Pădure, verde pădure” sau ”Blestem de dragoste”. Adrian Păunescu, poetul a cărui creaţie este o prezenţă permanentă în spectacolele maestrului, a fost adus pe scenă printr-un aranjament muzical al piesei ”Dacă tu ai dispărea” şi cu un frumos vals aranjat pe una din poeziile acestuia.

Tudor Gheorghe nu i-a uitat în spectacolul său nici pe poeţii proletcultişti ai anilor ‘50, de altfel şi ei creatori de excepţie ai unei poezii de dragoste de mare frumuseţe, între care Mihai Beniuc a fost prezent cu ”Ultima scrisoare” şi ”Nu mă vei uita”. Maestrul a abordat apoi din nou un poem al prietenului său drag Romulus Vulpescu, ”Duminica de ieri”, urmat de un aranjament în ritm de samba pe frumoasa poezie ”Spune-mi ceva” semnată de Adrian Păunescu şi a încheiat spectacolul în ritmuri rock, pe versurile grave ale poeziei ”Partaj”, de acelaşi mare poet.

Un regal muzical îndelung aplaudat la final de toţi cei care îl preţuiesc pe maestru şi au ţinut să-i fie alături la acest nou spectacol.