În Sala de Artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” din municipiul Suceava s-a derulat joi un nou episod al manifestării cu genericul „Sărbătorile Memoriei”, activitate organizată sub egida Consiliului Judeţean Suceava de Centrul Cultural Bucovina împreună cu biblioteca publică judeţeană.
„O colecţie de memorie muzicală” şi „o colecţie de înţelepciune”
Evenimentul, care s-a desfăşurat în ajunul sărbătorii de Sânziene, a circumscris un concert de muzică veche şi o lansare de carte. Este vorba de o nouă premieră a „Zicălaşilor” şi de cel de-al doilea volum cu titlul „Luminile pleiadei”, care poartă semnătura octogenarului Gheorghe Scântei, „o colecţie de memorie muzicală”, aşa cum a spus la deschidere moderatorul manifestării, scriitorul Ion Drăguşanul, care s-a însoţit armonios cu „o colecţie de înţelepciune”.
„Zicălaşii”, recuperatorii memoriei muzicale din arealul bucovinean, muzicienii Narcis Rotaru (primaş), Răzvan Mitoceanu (braci), Petru Oloieru (ţambal) şi Ionuţ Chitic (gordună), „feciorii mei” aşa cum i-a numit Ion Drăguşanul (care i-a năşit şi i-a scos la rampă, sub umbrela Centrului Cultural Bucovina, cu cel mai fabulos proiect de recuperare a muzicii vechi din Ţara Fagilor), au susţinut un concert cu ecouri valahe, sonorităţi străvechi recuperate şi rearanjate muzical, interpretând în trei reprize 15 cântece vechi, din cele circa 60 pe care ni le-a lăsat ca tezaur Ion Andrei Wachmann.
O carte care conţine „crâmpeie de adevăr absolut”, care constituie „un instrument de cizelare personală” pentru oricine
Cartea, editată de Centrul Cultural Bucovina - Secţia pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, îl readuce la biblioteca suceveană în calitate de autor pe distinsul jurist pensionar, care, cu un an în urmă, încurajat de Ion Drăguşanul, s-a prezentat pentru prima oară „la ghilotină”, aşa cum spune el, adică în faţa publicului cititor.
Culegător de vorbe de spirit, Gheorghe Scântei a adunat cu grijă „nestemate” pe care le etalează acum în „vitrina” cărţilor sale.
„Nici măcar nu mi-am putut imagina - scrie Ion Drăguşanul în textul introductiv al cărţii - că, undeva, pe lume, nu doar în vecinătatea propriilor mele nelinişti, s-ar fi durat un altar viu al cărţilor, al rostirilor definitive, care înfruntă cu măreţie vremurile, izbândind împotriva timpului, asupra acestei ireparabile erori a imaginaţiei omeneşti, care stabileşte trecerea şi irosirea”.
O carte care conţine „crâmpeie de adevăr absolut”, aşa cum a remarcat graficianul Mihai Pânzaru PIM, o culegere de înţelepciune care constituie „un instrument de cizelare personală” pentru oricine.
„Au cântat nişte zicale / Până au ieşit... Scântei”
Aşa cum scrie autorul într-un „Cuvânt înainte”, „poate unor cititori ai acestor rânduri o să li se pară exagerare, dar în naivitatea mea, citind frazele cu o construcţie literară deosebită, maximele şi cugetările rostite, în timp, de către Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Emil Cioran, Lucian Blaga, Voltaire, Victor Hugo, W. Shakespeare, Mark Twain, Aristotel şi Confucius... aveam senzaţia că-i ascult pe aceşti corifei ai literaturii naţionale şi respectiv universale”.
Mărturisind la final că s-a apucat de căutat nestemate la vârsta a treia, Gheorghe Scântei le-a mulţumit celor care l-au sprijinit să-şi vadă împlinit visul publicării acestor cărţi, precum şi celor care au răspuns invitaţiei de a fi alături de el la lansare.
Un eveniment pe care Ion Drăguşanul l-a încheiat cu un catren ticluit ad-hoc: „Zicălaşii, mai cu jale / Mai cu patos şi temei / Au cântat nişte zicale / Până au ieşit... Scântei”.