Preotul paroh Florin Aldea, de la Biserica „Sf. Nicolae” din Păltinoasa, a dorit să aducă după oficierea slujbei religioase de Florii un prinos de recunoștință veteranilor de război din comună, în mod deosebit lui Dumitru Mintari, singurul veteran în viaţă din parohie.
Dumitru Mintari s-a născut în Păltinoasa în anul 1920 şi după ce a urmat şapte clase primare a muncit la fabricile de cherestea din localitate. A furat cu greu meseria pentru că „la fabrica acţionată cu aburi din Păltinoasa lucrau mulţi români, dar nimeni nu avea voie să intre în hală la gatere, unde lucrau numai nemţii din localitate, iar la motor era un mecanic german adus din altă parte, care nu ştia deloc româneşte şi nici cu nemţii din Păltinoasa nu prea stătea de vorbă”.
În 1940, Dumitru Mintari a plecat militar şi a străbătut drumurile parcurse de armata română, revenind în sat abia în anul 1945. La puţin timp după întoarcerea de pe front a fost numit, din lipsa altor cadre calificate, director la Fabrica de Cherestea din Gura Humorului, funcţie în care a rămas timp de trei ani, după care a continuat să lucreze ca șef la depozitul de cherestea.
„Făceam - spunea Dumitru Mintari - livrările de cherestea către URSS cu lacrimi în ochi. Acum se taie pădurea și se dă totul pe nimic, dar se chiuie de veselie că nu mai ajunge cheresteaua la comuniști, ci la capitaliști”.
Monument pentru cinstirea memoriei foștilor camarazi de arme
Veteranul Dumitru Mintari a militat pentru înălțarea unui monument pentru cinstirea memoriei foștilor camarazi de arme, de care s-a despărțit pe drumurile către răsărit și apus, lăsându-i în cimitirele presărate de la Iași până la Cotul Donului și de acolo până în Munții Tatra.
Monumentul a fost înălțat în grădina de lângă casa lui, în intersecția numită de săteni „La poarta ţarinei”, loc care are o semnificaţie aparte întrucât până acolo erau conduși cei care părăseau Păltinoasa pentru a merge la Fălticeni sau mai departe, către Iași.