„Dicţionar etnologic bucovinean”, un bogat repertoriu terminologic cu miez arhaic

Etnograful Mihai Camilar a scos recent de sub tipar, cu sprijinul Consiliului Judeţean Suceava prin Centrul Cultural Bucovina - Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, un valoros instrument de lucru care constituie rodul investigaţiilor sale întreprinse timp de circa 35 de ani în satele din Bucovina: „Dicţionar etnologic bucovinean”.

Lucrarea, care are peste 750 de pagini, a fost structurată pe două părţi distincte

Lucrarea, care poartă eticheta Editurii „George Tofan” Suceava, are peste 750 de pagini şi, aşa cum scrie autorul în textul de deschidere („Argument”), „a fost structurată pe două părţi distincte, iar ca o recunoaştere şi pe această cale faţă de cei care au cercetat şi au scris în acest domeniu, în partea a doua sunt creionate succint contribuţia, meritele şi personalitatea celor care ne-au lăsat pagini de referinţă pentru cultura tradiţională din această <gură de Rai românesc>”.

Dicţionarul cuprinde în prima parte un bogat repertoriu terminologic cu miez arhaic care vizează ocupaţiile tradiţionale, meşteşugurile şi instalaţiile tehnice populare, toponimia şi oiconimia din arealul bucovinean, arhitectura tradiţională, portul popular şi ţesăturile decorative, magia, medicina populară, farmecele şi descântecele, pragurile vieţii omului, astronomia şi meteorologia populare, sărbători, datini, obiceiuri şi practici magice din calendarul popular, alte noţiuni şi expresii specifice.

„Mentalitatea ţărănească tradiţională s-a menţinut creativă, dar pasivă într-o încăpăţânare specifică, în tiparele ei fundamentale”

Cea de-a doua parte a acestei laborioase isprăvi editoriale cuprinde informaţii despre personalităţi, studii, materiale, cercetări etnologice privitoare la spaţiul etnocultural bucovinean, instituţii şi societăţi culturale cu profil etnologic, reviste, publicaţii şi periodice, societăţi şi asociaţii de profil.

Dicţionarul, aşa cum remarcă Mihai Camilar, relevă faptul că „mentalitatea ţărănească tradiţională s-a menţinut creativă, dar pasivă într-o încăpăţânare specifică, în tiparele ei fundamentale”.

„Lucrarea de faţă - accentuează el în „Argumentul” volumului - apare ca o sinceră convingere şi apreciere faţă de valoarea funcţională de limbaj, de comunicare a valorilor semantice, valori perimate, dar regenerate de-a lungul timpului, o parte dintre ele pierzându-se pe parcurs, totul călăuzindu-ne spre încercarea de a aduce în contemporaneitate a ceea ce a avut menirea să asigure comunicarea peste veacuri”.