La City Gallery, în incinta Shopping City Suceava, s-a deschis vineri expoziţia de pictură cu genericul „Iluminări”, realizată de artistul plastic ieşean Manuell Mănăstireanu.
Spectrul fluid dintre „Lumina văzută” şi „Iluminările” interioare marcate de o stranietate aparte
Manuell Mănăstireanu, care expune pentru a doua oară la Suceava, rămâne fidel preocupărilor sale dedicate luminii. Dacă în prima sa prezenţă la Suceava (în toamna anului 2011) artistul naviga, aşa cum remarca atunci scriitorul Vasilian Doboş, pe „două culoare de creaţie”, un culoar caracterizat prin „expresivitate dramatică” (considerat închis) şi altul pe care înainta către „lumea luminii”, în expoziţia de faţă expresivitatea (preponderent marcată de tragism) este iluminată parcă dinăuntrul chipurilor care stârnesc atenţia pictorului.
Aşadar, Manuell Mănăstireanu se poziţionează în galeria artiştilor care ne vizitează urbea în spectrul fluid dintre „Lumina văzută” (genericul expoziţiei anterioare) şi „Iluminările” interioare care transpar din fizionomiile marcate de o stranietate aparte.
Artist consacrat şi bine cotat în arealul ieşean „unde îşi desenează viaţa”
Artist consacrat şi bine cotat în arealul ieşean „unde îşi desenează viaţa”, aşa cum a spus la vernisaj prof. Emil Munteanu (care poartă blazonul „Alecart” - revista de atitudine culturală care antrenează talentele literare din trei colegii bine cotate din spaţiul moldav - Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă” Iaşi, Colegiul Naţional Iaşi şi Colegiul Naţional „Petru Rareş” Suceava), Manuell Mănăstireanu se impune prin propriul său stil pictural, prin care, aşa cum accentuează criticul de artă Valentin Ciucă, „pledează pentru ridicarea cortinei de pe nopţile sufletului şi scoaterea la iveală a luminii ce sălăşluieşte potenţial în fiecare dintre noi”.
Cele 56 de lucrări, panotate în grupaje conceptuale, alcătuiesc, aşa cum spune Emil Munteanu, „o poveste populată cu personaje celebre”, poveste în care peisajelor de la Balcic sau Muntele Athos li se alătură portretele lui Mihai Eminescu, Constantin Brâncuşi, Regele Mihai I, Eugen Ionescu, Emil Cioran sau Nichita Stănescu.
„O expoziţie care se înscrie ca un act major în viaţa culturală a Sucevei”
Povestea este însă şi o călătorie afectivă în universul picturii, univers în care artistul îşi inserează autoportretul pentru a se întâlni, fratern şi respectuos, cu Ştefan Luchian, călătorie care, aşa cum a accentuat coordonatorul ieşean al proiectului „Alecart” de la Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă”, ne propune totodată „lecţia întâlnirii cu noi înşine”.
O lecţie la care a aplicat şi artistul vizual Constantin Severin, pentru a remarca în creaţia lui Manuell Mănăstireanu „toate ingredientele capodoperei: expresivitate, intensitatea emoţiei şi complexitate”. „O expoziţie - a subliniat el - care se înscrie ca un act major în viaţa culturală a Sucevei”.
„Nimic nu respiră cu adevărat fără lumina dinăuntru”
Mi-am amintit că, în urmă cu câţiva ani, Vasilian Doboş îl asemuia pe Manuell Mănăstireanu cu Caravaggio, remarcând faptul că artistul uzează de aceeaşi formulă ideală pentru obţinerea dinamicii ascendente în lucrările sale, conjugând expresivitatea chipurilor cu jocul dramatic al luminii.
Şi, ca şi atunci, când Manuell Mănăstireanu a spus la final că „nici o lumină adevărată nu se poate naşte fără a fi scos mai întâi la iveală nopţile tăcute, tăioase dinăuntrul nostru”, artistul şi-a mărturisit crezul spunând că „nimic nu respiră cu adevărat fără lumina dinăuntru”.