Printează articolul
Trimite e-mail
Dramaturgul Matei Vișniec, una dintre cele mai valoroase personalități ale teatrului contemporan românesc, a fost din nou prezent în faţa publicului sucevean, un public tânăr şi nonconformist de această dată, elevi ai şcolilor sucevene. Manifestarea se circumscrie proiectului „Zilele Matei Vişniec”, ajuns la cea de-a III-a ediţie, o sărbătoare culturală care îşi propune revitalizarea mişcării teatrale din Bucovina.
Dialogul cu tinerii suceveni a fost găzduit de aula Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare” Suceava, mulţi dintre adolescenţi rămânând în picioare, dat fiind faptul că scaunele se epuizaseră în primele minute ale întâlnirii care i-a avut în postura de invitaţi speciali pe Luca Niculescu – redactor-şef la Radio France International - RFI şi Eric Deniaud – marionetist francez.
Cum tema propusă de dramaturg pentru ediţia din acest an a manifestării este „O mască râde, o mască plânge”, Matei Vişniec a povestit că cele două măşti sunt metafore ale unei luptei care se duce în interiorul fiinţei sale de mai mulţi ani.
„În mine sunt doi oameni – scriitorul şi jurnalistul”, şi-a început maestrul cuvântul, mărturisind că de 25 de ani, şi chiar mai mult, jurnalistul observă că lumea prezentului este departe de a fi una generoasă, lipsită de convulsii şi conflicte, ci mai curând este marcată de războaie, focare de criză, masacre.
„Jurnalistul din mine vorbeşte de 25 de ani de aceste lucruri şi începe să fie cam trist. Îşi spune că e îngrozitor că oamenii nu învaţă din greşelile trecutului, generaţiile nu învaţă din greşelile părinţilor. Lucrând cu această materie, jurnalistul e speriat, dezamăgit. Asta e masca ce plânge”, a explicat rădăuţeanul, transformându-şi cu uşurinţă întregul discurs într-o poveste ce a câştigat auditoriul.
De partea cealaltă, masca veselă este reprezentată de scriitor, cel care acţionează ca şi cum progresul, binele, frumosul şi generozitatea ar exista, dând speranţă acestei lumi, al cărei sens este convins că există.
Despre jurnalismul onest şi jurnalismul spectacol
Jurnalist fără a fi scriitor, Luca Niculescu, una dintre cele mai competente voci din mediile de informare româneşti, a susţinut în faţa bogatului auditoriu un veritabil curs de etică jurnalistică, le-a vorbit tinerilor despre mediile de informare şi rolul jurnalistului, despre jurnalistul onest, dar şi despre cei care îşi trădează misiunea iniţială, aceea de a fi independenţi şi obiectivi.
Alături de Vişniec, Niculescua comentat despre maniera teatrală a jurnalismului prezentului, despre „televiziunea spectacol” şi mass-media care creează un spectacol gigantic pentru mai mult public, dramatizarea fiind una dintre constantele televiziunilor din ultima vreme.
„Iniţial, jurnaliştii vor să servească adevărul, sunt contraputeri în stat, însă educaţia, mediul proxim şi societatea fac ca ei să ajungă sau nu mercenari”, a punctat jurnalistul.
Luca Niculescu a venit cu ideea expunerii în licee a unor concepte în acest sens, arătând că, „în prezent, avem acces la informaţii mai mult ca niciodată, tocmai de aceea cred că liceele trebuie să facă o alfabetizare în privinţa jurnalismului, pentru a evita manipularea, pentru că ea există. Trebuie să fiţi capabili să deosebiţi informaţia relevantă de cea mai puţin relevantă”.
De cealaltă parte, Eric Deniaud, absolvent al Institutului Internaţional al Marionetelor din Franţa, a lansat elevilor invitaţia de a lua parte la un atelier în cadrul căruia să înveţe să manevreze marionetele. Despre „teatrul fantastic şi paradoxal”, „teatrul ca poveste şi joc” le-a povestit elevilor Florin Toma, de la Teatrul Dramatic din Galaţi, întâlnirea de marţi încheindu-se într-o notă dinamică, cu un workshop în cadrul căruia tinerii au participat la exerciţii de improvizaţie teatrală.
