Spada descoperită într-o pădure dintre localităţile Râşca şi Mălini va completa colecţia de arme medievale a Muzeului Bucovinei

Spada descoperită întâmplător, cu câteva zile în urmă, într-o pădure dintre localităţile Râşca şi Mălini, va completa colecţia de arme medievale a Muzeului Bucovinei.

„Spada de două mâini” a fost făcută în atelierele armurierilor din „statele germane sau din Transilvania”

Spada, găsită de silvicultorul Mihai Băieşu, a fost preluată ieri, pe bază de proces-verbal, de la Direcţia pentru Cultură Suceava, urmând a fi expertizată pentru datare şi pentru stabilirea valorii în vederea achiziţionării pentru patrimoniul muzeal.

Ceea ce se cuvine subliniat este că piesa, aşa cum spune directorul Muzeului Bucovinei, dr. Constantin-Emil Ursu, „nu se încadrează în categoria descoperirilor deosebite”.

Dr. Constantin-Emil Ursu susţine că „spada de două mâini” (nu „sabia”, aşa cum a fost semnalată iniţial) este de „model vestic”, fiind făcută în atelierele armurierilor din „statele germane sau din Transilvania”.

Consultând lucrarea „Spada şi sabia medievală în Transilvania şi Banat (sec. IX – XIV)”, care poartă semnătura dr. Zeno-Karl Pinter, spada este asemănătoare cu o piesă datată de expertul clujean din sec. XIII.

Spada este însă un model care a fost utilizat până în sec. XVII şi abia după expertizare va putea fi  corect datată.

În patrimoniul muzeului sucevean spada va fi „singurul exemplar întreg”, celelalte fiind fragmentate

Lama cu două tăişuri este destul de deteriorată, mâncată de rugină, dar, aşa cum a spus dr. Constantin-Emil Ursu, „poate fi restaurată”.

În stadiul actual, pe lama spadei nu se observă nici o inscripţionare, dar nu este exclus ca la restaurare să iasă la iveală şi un marcaj.

Cu o lungime de 108 cm şi lama cu două tăişuri lată de 4,5 cm, spada nu are găuri pentru nituri pe porţiunea mânerului, pentru plăsele din lemn sau din os, ceea ce înseamnă că mânerul a avut o înfăşurare cu fir metalic, care a fost distrusă de rugină. 

Atât directorul Muzeului Bucovinei, cât şi directorul adjunct al instituţiei, dr. Ioan Mareş, susţin că trebuie cercetat şi locul descoperirii, întrucât s-ar putea găsi şi alte elemente care ar putea oferi informaţii suplimentare.

Dr. Ioan Mareş, care apreciază că spada datează aproximativ din anul 1550, a remarcat faptul că „fierul din care este făcută este de bună calitate”, dacă se prezintă astfel după ce a fost îngropată mai bine de patru secole şi jumătate.

În patrimoniul muzeului sucevean spada va fi „singurul exemplar întreg” din perioada medievală, celelalte piese fiind fragmentate.