Expoziţia de pictură, grafică, sculptură şi artă decorativă „11 + 1 Elegii”

City Gallery, din incinta Shopping City Suceava, a găzduit vineri vernisajul expoziţiei de pictură, grafică, sculptură şi artă decorativă „11 + 1 Elegii”, organizată, sub egida Consiliului Judeţean Suceava, de Centrul Cultural Bucovina (CCB) prin Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale.

Expoziţia, al cărui curator este artistul plastic Constantin Ungureanu BOX, constituie, aşa cum a remarcat la deschidere conf. univ. dr. Sabina Fînaru, „prima acţiune de anvergură” organizată de BOX în recent dobândita calitate de consultant artistic al CCB, manifestare prezentată ca „un adevărat spectacol”.

„Elegia este un gen care s-a pulverizat inundând limbajele altor arte, între care şi arta plastică”

Concepută în dualitatea poezie/arte vizuale şi având la bază ideea transpunerii în limbaj plastic a universului poetic al lui Nichita Stănescu, expoziţia cu genericul „11 + 1 Elegii” reuneşte circa 150 de lucrări realizate (în ordinea în care s-a făcut prezentarea) de artiştii plastici Radu Bercea, Mihai Căldăruș, Bolek Maieryk, Liviu Jitariu, Lucica Nica-Pricopiuc, Nucu Benţa, Liviana Pînzariu, Alina Lăzăreanu, Gabriel Todică, Iulian Dziubinschi, Gheorghe Ropciuc și Cecilia Leonte.

Salutând iniţiativa acestei expoziţii care conjugă poezia cu arta plastică, iniţiativă apreciată la vernisaj şi de pictorul Grigore Micu, preşedintele Cenaclului„Dimitrie Loghin”, Sabina Fînaru, care a punctat faptul că „elegia este un gen care s-a pulverizat inundând limbajele altor arte, între care şi arta plastică”, a prezentat expoziţia în tandem cu Constantin Ungureanu BOX, care a deschis calea comentariului cu câte o elegie dedicată fiecărui artist expozant.

Un artist „condamnat ca poet al picturii” şi un portret al lui Nichita Stănescu „executat în maniera marilor maeştri”

Aşa că, începând cu seniorul Radu Bercea, „condamnat ca poet al picturii” în elegia lui BOX şi apreciat de Sabia Fînaru pentru lucrările executate în tehnică mixtă, într-un „stil abstract şi sobru”, în care „emoţia determină direcţia şi amploarea reprezentărilor”, şi încheind cu Cecilia Leonte (care s-a alăturat celor 11 artişti cu o singură lucrare, un portret al lui Nichita Stănescu „executat în maniera marilor maeştri”), circumscrisă elegiac „prin livada cu vişini” prin care „trecem ca umbrele” şi apreciată în comentariu pentru „lucrarea simbolică ce trimite la metatextul acestei expoziţii”, toţi expozanţii au avut parte de prezentare.

Dacă elegia dedicată lui Mihai Căldăruş semnala că „fiecare dimineaţă / e o nesfârşită memorie”, iar prezentatoarea remarca „reprezentările figurative organizate pe principiul ritmic” la sculptorul cu origini poloneze Bolek Maierik, „cu trupul ciuruit / de necuvinte”, „sinceritatea discursului” vizează „spaţialitatea şi atemporalitatea universului specific creatorului”.

„Abstractizare plină de tandreţe” şi esenţializarea lumii vegetale...

„Din cuvintele tale grele / mi-am ţesut o scară”, spune BOX despre un alt sculptor, Liviu Jitariu, la care Sabina Fînariu relevă „relaţia între om şi mediul înconjurător”, relaţie reprezentată plastic printr-o „abstractizare plină de tandreţe”.

Cu un desen în creion „extrem de delicat”, Lucica Nica-Pricopiuc îl trimite pe BOX în spaţiul introspecţiei. „Nu ştiu nimic / despre calul ce paşte / iarba singurătăţii mele”, spune el, înainte ca Sabina Fînaru să facă referire la lucrările care „se caracterizează prin dezinvoltură, căldură şi aspect agreabil”.

Cel de-al treilea sculptor al expoziţiei, Nucu Benţa, în elegie „departe de trup / departe de chip”, „problematizează relaţia cu lumea, stilizând şi esenţializând lumea vegetală”.

Cele trei piese cu care se prezintă Nucu Benţa „centrează spaţiul” şi ne îndeamnă „să medităm la fragilitatea şi renaşterea vieţii”.

„Peisaje încărcate de emotivitatea culorii” şi „un univers artificial”

Dacă lucrările Livianei Pînzariu îl determină pe BOX să simtă elegiac că „fiecare dintre noi / e-o albă dimineaţă”, iar pe Sabina Fînaru să aprecieze „peisajele încărcate de emotivitatea culorii”, peisaje cu „o luminozitate specială” care surprind „instantanee ale unor momente de graţie”, Alina Lăzăreanu, „un înger / căzut în braţele albastre / ale îngerilor”, îşi exprimă „frământarea interioară prin desen şi culoare”.

„Cât de măreţ / e să fii tânăr şi pictor / în ritmuri de jazz”, spune BOX despre pictorul fălticenean Gabriel Todică, despre care Sabina Fînaru susţine că „priveşte interogativ către un univers artificial”, „pastişând artişti şi introducând în interiorul propriilor portrete elemente din lucrările acestora”. „Dinspre Răsărit / ploaie de foc şi hieroglife”, mai spune BOX, pentru ca prezentarea critică să remarce „teatralizarea prin surprinderea anacronismelor”.

„O violenţă aproape fovistă a culorii” şi „un amestec baroc” cu „o cromatică armonică”

Şi dacă „primăvara zămislindu-se / trup de fântână” punctează elegia dedicată lui Iulian Dziubinschi, pentru ca Sabina Fînaru să semnaleze în lucrările acestuia (marcate de „o violenţă aproape fovistă a culorii”) „tendinţa de intertextualizare”, la Gheorghe Ropciuc (care, prin cele 20 de lucrări cu care ocupă spaţiul privilegiat al galeriei, reconfirmă apetenţa pentru culoare), un pictor „decorat - aşa cum spune în elegie histrionicul BOX - cu ordinul Vladivostok”, pictura „vădeşte un temperament artistic de tip romantic, tumultuos şi neliniştit”.

Gheorghe Ropciuc, „un spirit antigeometric”, cu „apetenţă pentru fabulos şi exotic”, ne propune „un amestec baroc, cu o mare pregnanţă vizuală”, cu „o cromatică armonică” menită „să raţionalizeze discursul”.

Un vernisaj-spectacol pentru o expoziţie pe care o puteţi vizita până la sfârşitul acestei săptămâni.