Badea Costică din Joldeşti, „tata căciularilor”

Între meşterii populari, meşteşugarii şi artizanii prezenţi la Târgul de Sânziene din Parcul Central al Sucevei l-am reîntâlnit în acest an pe confecţionerul de căciuli Constantin Ciubotăriţa, sau Badea Costică din Joldeşti, aşa cum îi spun mai toţi cei care-l cunosc, fie că poartă sau nu una dintre căciulile făcute de el.

„Tata căciularilor” la mai toate târgurile de meşteri din ţară

Anul trecut, la Zilele Humorului, Badea Costică din Joldeşti a fost cel care, la deschiderea Târgului Meşteşugarilor, cu cuşma ţuguiată bine îndesată pe creştet (aşa cum purtau pe vremuri glotaşii), i-a întâmpinat, cântând din fluier, pe primarul humorean Marius Ursaciuc şi pe meşterul cioplitor Florin Cramariuc („uns” pentru trei zile ca „Primar al Meşteşugarilor”), cu tot alaiul lor de însoţitori.

Badea Costică din Joldeşti (Vorona, judeţul Botoşani) este „tata căciularilor” la mai toate târgurile de meşteri din ţară.

La 55 de ani are în urmă vreo trei decenii de „căciulărie”, meşteşug pe care l-a moştenit din familie, de la bunicul şi tatăl său, care tot căciuli au făcut.

Badea Costică s-a lăsat de sculptură şi de meşteşugul prelucrării lemnului („am fost şi tâmplar oleacă...”), pe care le-a învăţat la Suceava (la Grupul Şcolar Nr. 2), când s-a convins că oamenii „nu preţuiau munca”, văzând cum lucruri realizate cu multă migală (casete frumos încheiate şi meşteşugit încrustate, diverse obiecte utilitare decorate cu intarsii de furnir din lemn de diverse esenţe...) zăceau aruncate într-o totală abandonare.

Aşa că, deşi încă de copil mai „cosea câte un dos de căciulă” la îndemnul tatălui său, în anii de juneţe s-a întors către meşteşugul familial, cu care-şi câştigă traiul şi astăzi.

„Neapărat trebuie să purtăm căciulă, că ne fereşte de boală!”

Prima căciulă cu bordură (făcută de tatăl său) a purtat-o el, cu mândrie, la începutul anilor '80.

Pe la 25-26 de ani s-a apucat serios de lucru, de croit şi de cusut căciuli. Face căciuli faine şi trainice, „cusute la mână”, din pielicele de miel, pe care le achiziţionează din primăvară de la ciobani, le dubeşte singur, le dă la vopsit şi apoi le „întinde la cui”, spre a face din ele căciuli simple sau cu bordură.

Dacă o căciulă simplă îi ia trei-patru ore de lucru, la o căciulă cu bordură (la care foloseşte şi şapte pielicele) lucrează circa opt ore.

Preţurile astăzi nu mai sunt cum au fost. O căciulă simplă se vinde cu preţul minim de 80 de lei, iar una cu bordură începând cu 100, dar poate ajunge şi la 1.000 de lei.

Nici oamenii nu mai poartă căciuli, ca altădată.

„Tineretul - spune badea Costică - nu ştie că fără căciulă pe cap nu e bine! Înainte oamenii se protejau, aveau grijă să-şi ferească iarna capul de frig, astăzi au devenit neglijenţi!”

Spune că sunt încă locuri în care căciula se află la loc de cinste. Aşa este la Mălini, la Fălticeni sau la Câmpulung Moldovenesc.

„Neapărat trebuie să purtăm căciulă - spune el aranjându-şi cuşma pe creştet - că ne fereşte de boală!”

Şi, cum omul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car, încă de acum, din luna lui Cireşar şi până la toamnă, ar fi bine să ne luăm o căciulă „cusută la mână” de Badea Costică, din Joldeşti.