Alexiile. Anul Nou Apicol - Purificarea rituală a spaţiului gospodăresc

Calendarul popular a marcat, în ziua de 17 martie, Alexiile, sărbătoare în care omul societăţii tradiţionale, prin rit şi credinţă, îşi ferea gospodăria de „gujulii” (insecte, reptile şi rozătoare).

Numele sărbătorii vine de la Alexie, o reprezentare mitică, „patron - aşa cum spune etnograful bucovinean Mihai Camilar - al vieţuitoarelor care au hibernat în ascunzişurile subterane, în scorburi, sub coaja copacilor şi care, în această zi, încep să se dezmorţească”.

Purificarea rituală a spaţiului gospodăresc

„În Bucovina - scrie Mihai Camilar în lucrarea „Calendarul popular bucovinean: punte peste veacurile misterului existenţei” (Editura Muşatinii, Suceava, 2012) - această zi era cea mai importantă pentru aprinderea focurilor rituale... În ziua de Alexii, pentru instalarea liniştii în rândul oamenilor, pentru imunitatea acestora în faţa agresiunii dăunătoarelor, se făceau focuri prin livezi, focuri ce aveau ca scop purificarea rituală a spaţiului gospodăresc, precum şi de a ajuta soarele să depăşească momentul critic al echinocţiului de primăvară”.

Această zi de martie este cunoscută şi ca Ziua Şarpelui, reptilă care, după perioada de hibernare, iese la lumina solară. În zorii acestei zile „se măturau şi se greblau curţile şi livezile, iar gunoaiele şi resturile vegetale se aprindeau cu iasca şi amnarul, în credinţa că gospodăria şi spaţiul aferent vor fi ferite de insecte, livezile şi semănăturile de boli şi dăunători, oamenii şi vitele de muşcătura şerpilor”.

Protejarea spaţiului locuibil de invazia „gujuliilor” şi scoaterea stupilor de la iernat

Tinerii săreau peste focurile aprinse, cu strigături rituale, iar femeile (care în această zi nu aveau voie să toarcă, să depene sau să folosească foarfecele) înconjurau casele de trei ori, cu jar şi tămâie, într-un ritual de marcare a spaţiului locuibil şi protejare a acestuia de invazia „gujuliilor”.

„Pentru a fi sigure că vietăţile dăunătoare nu se vor apropia de casă sau de grădină - scrie Mihai Camilar - femeile făceau un amestec de făină şi crupe cu apă pe care-l împrăştiau la hotarele grădinii drept ofrandă, afumând totodată toţi pomii din livadă”.

Ziua de 17 martie marchează şi începutul Anului Apicol.

„Ritualul începerii anului apicol - menţionează etnograful bucovinean - cuprindea elemente de mare vechime. Stupii de albine erau scoşi de la iernat, se aşezau în faţa casei, la soare şi se treceau peste focul care se aprindea prin frecarea a două lemne uscate”.

Din această zi urdinişul stupilor (care erau amplasaţi în prisacă după ce erau purificaţi prin stropire cu apă sfinţită sau prin afumare cu tămâie) se deschidea câte puţin, în funcţie de evoluţia vremii.