Povestea completă a orizontului orașului Suceava din Planetariul sucevean

Lucrarea murală circulară de sub cupola Planetariului din municipiul Suceava, care prezintă orizontul oraşului la începutul anilor '80 (lucrare despre care scriam că a fost recent restaurată de artista plastică Oana Ruxandra Hrişcă, fiica lui Mircea Hrişcă, pictorul care a executat această panoramă în urmă cu 30 de ani) are un coautor.

„Am realizat zeci de fotografii, apoi le-am așezat în cerc şi am decupat părți din ele, ca să obţin o imagine panoramică perfectă”

Este vorba de prof. Dimitrie Olenici, cel care a avut iniţiativa realizării acesteiimagini panoramice color a orizontului fizic al orașului Suceava, imagine care să corespundă realității și să rămână, în timp, și ca un document de arhitectură urbană.

Dimitrie Olenici este cel care a propus, în anul 1982, conducerii Muzeului Suceava (respectiv directorului de atunci, Octav Monoranu), realizarea acestei lucrări, idee care, aşa cum spune el, „a fost îmbrățișată și pentru care am primit tot sprijinul necesar”.

El ne-a spus „povestea completă a acestei picturi din planetarul sucevean”, pentru care, până la executarea lucrării, s-a efectuat o serioasă muncă de documentare în teren şi s-au realizat o mulţime de fotografii.

„Am studiat harta municipiului Suceava - spune prof. Dimitrie Olenici - și mi-am ales un traseu turistic plecând dinspre Planetariu spre stadion, Bulevardul Ana Ipătescu, Curtea Domnească, zona din spatele fostului Comisariat militar, apoi acolo unde se construiește acum catedrala, bulevardul George Enescu, cartodromul... Pe acest traseu am realizat zeci de fotografiide pe cele mai înalte blocuri, din Turnul Lăpuşneanu şi din turnul Palatului Administrativ. Apoi le-am așezat în cerc şi am decupat părți din ele, ca să obţin o imagine panoramică perfectă”.

„Am realizat un dosar care includea clișeele și fotografiile de lucru, precum şi aspecte cu Mircea Hrișcă în timpul efectuării lucrării”

Dimitrie Olenici, care era muzeograf coordonator, îşi aminteşte că, împreună cu colegul său Mircea V. Hrişcă (1938-2005), angajat pe atunci al muzeului sucevean pe post de grafician (care a primit sarcina de a realiza pictura murală din interiorul Planetariului) au „proiectat negativele la baza cupolei”, creând imaginea circulară pe care apoi Mircea Hrişcă „a transpus-o în culori, redând amănunţit toate detaliile”.

„În final - spune el - am realizat un dosar al lucrării care includea clișeele și fotografiile de lucru, precum şi aspecte cu Mircea Hrișcă în timpul efectuării lucrării”.

„Din păcate - povesteşte cu regret Dimitrie Olenici - în perioada în care eu am lipsit câțiva ani de la Planetariu, persoane iresponsabile au pierdut, au distrus sau au sustras acel dosar. S-a păstrat doar o singură fotografie în care-l putem vedea pe maestru pictând”.

„Nu au existat nici un fel de restricţii cu privire la obiectivele reprezentate”

Dimitrie Olenici spune că nu au existat nici un fel de restricţii cu privire la reprezentarea obiectivelor în lucrarea murală de sub cupola Planetariului.

Pentru faptul că pe turnurile bisericilor nu au apărut crucile, sau că Biserica Catolică „Sf. Ioan Nepomuk”, din centrul oraşului, nu a fost reprezentată există o explicaţie.

„Lucrarea - precizează el - redă ceea ce vedem spre orizont și nu obiectivele dinspre centrul Sucevei. De aceea faptul că nu apare Biserica Catolică nu trebuie interpretat ca o rea-voință, nu apar nici Universitatea, Magazinul Bucovina, Muzeul, Casa de cultură sau Biserica <Sf. Dumitru>... S-a făcuto singură excepție, a fost redat Palatul Administrativ”.

Referitor la faptul că bisericile nu aveau cruci, Dimitrie Olenici subliniază că „Mănăstirea <Sf. Ioan> și Biserica <Sf. Înviere>, care se văd în pictură, apar privite din lateral, iar crucile nu sunt privite din față”. „Ar fi fost o greșeală - spune el - să apară crucile în pictură rotite cu 90 de grade”.

„Sunt mulțumit că împreună, amândoi, am reușit să facem ceva prin care planetariul sucevean este unic în lume”

Dimitrie Olenici ne spune şi de ce pictorul Mircea Hrișcă nu a vrut să semneze lucrarea.

„Aavut două motive - subliniază el - primul a fost acela că, în viziunea lui, nu a efectuat o creație artistică. El considera că a colora o schiță realizată cu ajutorul aparatului fotografic este o muncă de meșter. Al doilea motiv este că, fiind un om cu bun-simț, Mircea Hrișcă a considerat că lucrarea nu-i aparține decât parțial”.

„Nici eu, personal - spune Dimitrie Olenici - nu am pretenții de semnătură, deși am avut o oarecare contribuție la această lucrare. Sunt mulțumit însă că împreună, amândoi, am reușit să facem ceva prin care planetariul sucevean este unic în lume. Pe de altă parte, noi am realizat această lucrare ca o sarcină de serviciu, fără pretenție de plată, chiar dacă am lucrat zeci de ore în afara programului, până seara târziu”.

Acum, că într-un colțișor s-ar putea menționa un scurt istoric, este o altă problemă, dar nu văd cum, fiindcă cupola... nu are colțuri!”.