Crucea bardului ucrainean

Acum mai bine de un secol, criticul şi ideologul poporanist Constantin Dobrogeanu-Gherea, călătorind cu vaporul pe apele Niprului, a fost surprins să constate că, la un moment dat, pe puntea ambarcaţiunii s-a lăsat o linişte deplină. Călătorii şi-au îndreptat privirile închinându-se la crucea mare de lemn de pe movila din apropierea ţărmului. Era, în fond, un pios omagiu pe care pasagerii, ca şi toţi cei care treceau prin preajma locului, îl aduceau amintirii celui mai mare poet al Ucrainei, Taras Şevcenko. Bardul care s-a identificat până la contopire cu aspiraţiile neamului său a dorit să-şi afle odihna de veci lângă zbuciumata istorie a Niprului. Nu întâmplător, chipul acestuia este venerat în Ucraina ca un sfânt, care acum, la 200 de ani de la naşterea sa nu mai aşteaptă decât recunoaşterea bisericii pravoslavnice.

Astăzi, ca o impresionantă mărturie a iubirii de care se bucură poetul, mormântul său este străjuit de un monument pe care se ridică statuia în mărime naturală a lui Şevcenko. Ce s-a întâmplat cu vechea cruce pe care o cunoaştem dintr-un desen (vezi reproducerea noastră – foto I) existent într-o antologie de literatură ucraineană din sec. al XIX-lea, savat de către subsemnatul de a nu fi arsă în întregime din locuinţa preacucernicului părinte Victor Puiu – nu ştim.

Este sigur însă că la un moment dat a mai apărut o cruce (vezi foto II) care în intenţia realizatorilor, trebuia să amintească de prima. Aceasta din urmă, care este publicată în ţara de origine, are totuşi sensibile deosebiri faţă de prima. Alăturându-le putem observa cum capetele noii cruci nu mai sunt rotunjite, la mijlocul îmbunării braţelor există o cruce inexistentă la cealaltă, sculptura diferă de la una la alta şi postamentele pe care sunt aşezate de asemenea. Se prea poate ca simplitatea realizării celei de a doua cruci să fie pricinuită de lipsa unor creatori şi cunoscători ai stilurilor tradiţiilor populare ucrainene. Având în vedere că artistul avea prieteni şi la institutul de învăţământ superior, unde picta şi grava, nu este exclus ca înşişi amicii săi să fi participat cu suflet la realizarea primei cruci.

În final, credem că astăzi, la două secole de la naşterea poetului şi pictorului ucrainean, nu ar fi lipsit de importanţă realizarea unei cruci mari similare cu cea de altădată. Este foarte posibil ca şi la noi în Bucovina să fie realizată copia primei cruci în miniatură şi să fie expusă în luna martie în prezenţa şi a Excelenţei Sale Vasile Boeciko, consulul general al Ucrainei la Suceava, la Expoziţia închinată cu acest prilej bardului ucrainean. Poate aşa, zbuciumata viaţă a poetului nepereche şi-ar afla o odihnă mai deplină.

Prof. Arhid. Ştefan HRENIUC