Şah mat, la Gura Humorului

La „Zilele Humorului 2013”, care s-au desfăşurat în localitatea de la limita estică a Obcinelor Bucovinei, în intervalul 5-7 iulie, în parcul din centrul oraşului, unde s-a rostuit Târgul meşteşugarilor, trei meşteri populari au realizat trei piese de şah, de dimensiuni mari, cioplite în lemn de paltin.

Două ture şi un „căl”

Cum manifestările din acest an au fost organizate de Primăria Gura Humorului în parteneriat cu Primăria Mănăstirea Humorului, se pare că cei doi primari, Marius Ursaciuc şi Constantin Moldovan, şi-au propus să-i facă mat pe localnici şi pe invitaţii lor care au venit la „Festivalul festivalurilor în inima Bucovinei”, aşa cum a fost subtitrată marea sărbătoare humoreană.

Lucrarea a fost încredinţată spre executare meşterului cioplitor Toader Ignătescu, care, în avanpremiera celor două tabere pe care le organizează la cabana sa de la Păltinoasa (o tabără de meşteri populari - ajunsă la a IX-a ediţie - şi, în premieră, o tabără de artă naivă), şi-a „făcut mâna”, cum se spune, cu buşteanul de paltin, din care-au răsărit cele trei piese de şah, pe care le-a realizat împreună cu alţi doi meşteri ai lemnului, Bolek Majerik, din Pleşa, şi Avram Roşca, din Bălăceana.

Cele trei piese mari de şah, două ture şi un „căl”, cum spune Toader Ignătescu (adică un cal ţi..., pardon, de-al romilor), se vor adăuga celorlalte piese realizate cu câţiva ani în urmă (dacă vor mai exista până atunci, pentru că le mănâncă deja putregaiul în parcul în care se află Sala de sport a Clubului Sportiv Şcolar din Gura Humorului).

„Şi Toader cel năzdrăvan / Le-a făcut şi-un cal... troian”

Văzându-i pe cei trei meşteri cum se canonesc ba cu drujba, ba cu dalta, să ducă treaba la bun sfârşit, profesorul pensionar humorean Gheorghe Solcan a întocmit o poezie care să păstreze pentru posteritate memoria acestui moment:

„Doi primari s-au întâlnit, / Şi-mpreună s-au vorbit / Ca să facă împreună / La Humor doar voie bună. // Humoreni, dar şi artişti, / Cei doi sunt doar „humorişti”, /S-au gândit ei, mai apoi, / Ce şi-ar dori amândoi. // Să-ţi spun drept, măi Nelu, frate, / Eu nu mi-aş dori palate. / Turn de fildeş mi-ar plăcea / Să mă-nchid, să pot crea. // Subscriu şi eu, chiar pe loc, / Însă fildeş nu e, ioc, // Găseşti chiar c-ar fi nedemn / Să ne facem turn de lemn? // Toadere, dacă se poate, / Două turnuri minunate / Şi-nc-o piesă, care vrei, / Să fie de toate trei. // Toader însă s-a gândit / Apoi din lemn a cioplit / Două turnuri, chiar măreţe, / Având şi trei turnuleţe. // Aşa, la modă să fie, / Unde? Lumea zău că ştie / Şi Toader cel năzdrăvan / Le-a făcut şi-un cal... troian”.

Nu-i troian ci e... „roman”, aşa că se potriveşte turnurilor din poveste.