Ținutul Dornelor, pe care locuitorii de pe văile Dornei și Bistriței îl numesc cu mândrie Țara Dornelor, este nu doar un plai mirific, ci și unul propice pentru descătușarea unor energii creatoare, dovadă numărul mare de creatori, în domeniul literaturii sau artelor plastice, ce ființează în acest areal. Scriitorul Gheorghe Grigorean a avut inspirația să coaguleze aceste energii într-o asociație, care-și desfășoară activitatea din ianuarie 2001 și care a câștigat în timp o bine meritată notorietate.
Vocilor lirice din zonă, unele deja foarte cunoscute (Vasile Zetu, Anica Facina ș.a.), li s-a alăturat de curând Emilia Popescu Rusu, născută la Vatra Dornei, actualmente profesoară la Școala Crucea (unde mai lucrează trei poeți!). Volumul său de versuri, intitulat „Insomniile umbrei”, a fost lansat la Salonul Alb al Casei de Cultură din Vatra Dornei, în prezența membrilor Asociaţiei Scriitorilor şi Artiştilor din Ţara Dornelor (ASADT), a colegilor și prietenilor poetei, cu participarea de excepție a scriitorului Nicolae Băciuț, manager-șef al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu al județului Mureș, directorul editurii „Nico” și redactor-șef al revistei „Vatra veche”.
„Arta sa – umbra – e <jocul secund> al poeziei”
Cartea de debut a Emiliei Popescu Rusu poate fi considerată un succes, nu numai pentru că anunță un poet cu talent și disponibilități lirice evidente, ci și că are girul poetei Anica Facina (moderatoarea manifestării de lansare), fostă învățătoare a autoarei, şi al cunoscutului și regretatului scriitor Eugen Axinte (cândva locuitor al Dornei), care semnează prefața intitulată „Poezia interogației și a însingurării”.
În acest preambul, Eugen Axinte (în memoria căruia s-a păstrat un moment de reculegere) caracterizează poezia autoarei, trezită „din somnul ființial, chemată la <Cina cea de taină> a insomniilor, interogativă, deschisă către lector, capabilă de a transgresa semnele realului, viguroasă, nouă prin vibrația fonetică”.
Despre carte au emis opinii favorabile prof. Mirela Neagoș: „poezie personală, ingenuă în poemele de dragoste văzute în cadrul naturii cu dragoste pentru tot ce e românesc și profundă în căutarea logosului și a propriului eu”, scriitorul Gh. C. Patza, vicepreședinte al ASATD, „fațetele poeziei Emiliei Popescu Rusu se descoperă precum cele ale unui poliedru, arta sa – umbra – e <jocul secund> al poeziei, al suferinței din dragoste învinsă, e lucidă, calmă, melancolică, sinceră și delicată”. Prof. Gruia Ungurian a remarcat conciziunea poemelor din volum și a dedicat autoarei o creație proprie.
„M-am născut îndrăgostită de metaforă, de poezie”
„M-am născut îndrăgostită de metaforă, de poezie”, a mărturisit autoarea, mulțumind celor care au îndemnat-o să scrie, să publice, care au apreciat creația sa. Mulțumirile cuvenite lui Eugen Axinte, plecat prea devreme la ceruri, le-a primit soția sa, Ilona, prezentă la lansare.
Nicolae Băciuț a apreciat atmosfera de susținere a unui debut, arătând că pentru asemenea moment nu se poate impune o vârstă, autorul decide să se mărturisească public. Consideră că, prin prefață, Eugen Axinte și, prin postfață, A.I. Brumaru au acordat un certificat de garanție autoarei, care a ales un titlu incitant (reușit ilustrat de imaginea de pe copertă).
„Iubirea este constanta în jurul căreia gravitează poezia Emiliei Popescu Rusu, care convinge prin această carte. Există talent, trebuie consolidat. Exprimarea autoarei e sintetică, lapidară, cu teama de a nu spune mai mult”, a spus Nicolae Băciuț, care a prezentat apoi auditorilor revista „Vatra Veche” (un scurt istoric și nr. 5 și 6, anul V, serie veche nouă) și a recitat, cu deosebit talent, versuri din Eminescu, N. Stănescu, Grigore Vieru, Radu Gyr, din poeți francezi, descoperind, pentru dornenii care-l cunosc mai puțin, o altă fațetă a personalității sale. A fost momentul unui debut emoționant și promițător.
Paraschiva ABUTNĂRIŢEI