Deportările în Bărăgan, expuse publicului german la Augsburg

Expoziţia “Rusaliile Negre: Deportarea în Bărăgan”, organizată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, din cadrul Fundaţiei Academia Civică, a fost vernisată joi, 25 aprilie a.c., la Institutul Bukowina din capitala Regiunii Schwaben, Augsburg. În faţa unui public numeros au vorbit consulul României la München, Anton Niculescu, şi jurnalistul german Luzien Geier.

Expoziţia face parte din proiectul “Memoria deportărilor din România”, susţinut de programul “Europa pentru cetăţeni. Memoria activă a Europei” al Comisiei Europene.

Directorul Institutului Bukowina din Augsburg, Otto Hallabrin, ne-a declarat, după vernisaj, că expoziţia dă un bun semnal în ceea ce priveşte intenţia României de a discuta despre subiecte dureroase. „Mă bucură când statul român caută să lumineze capitolele mai puţin plăcute din istoria sa. Au fost foarte mulţi deportaţi în România. Sigur, românii mai au de dat şi alte semne, ar trebui să discute şi despre ceea ce s-a întâmplat cu evreii, dar ceea ce s-a întâmplat astăzi este un lucru foarte bun, şi asta nu poate decât să ne bucure”, ne-a declarat directorul Hallabrin.

Expoziţia este alcătuită din 28 de panouri în care sunt expuse cronologic şi tematic situaţia internaţională din anii '50, elaborarea planului de dislocare, alcătuirea “listelor negre”, pregătirea şi executarea deportării, viaţa în Bărăgan, clădirea caselor, procurarea apei şi a mâncării, şcoala, munca, înmormântările, deci ceea ce a însemnat “domiciliul obligatoriu”. Materialele documentare – inclusiv sinteza celor 6.000 de ore de înregistrări de mărturii - provin din baza de date a Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului şi de la Memorialul Sighet.

Ziaristul Luzian Geier, care s-a ocupat îndeaproape de acest eveniment, a evidenţiat că, deşi au mai fost şi alte expoziţii în străinătate pe tema deportărilor din Bărăgan, „Rusaliile Negre” este prima iniţiată de România. „Este cea mai vastă documentaţie despre Bărăgan, o bogăţie enormă de material fotografic şi texte, mărturii personale, hărţi şi obiecte. Singurul lucru regretabil este absenţa unui catalog, am înţeles că nu l-au mai făcut din motive financiare. Ne pare rău că pentru asta nu au apelat la sprijinul Germaniei”, a spus jurnalistul.

Atât directorul Hallabrin, cât şi Luzian Geier au remarcat plăcut surprinşi şi calitatea foarte bună a traducerilor în limba germană.

Deportările în Bărăgan, acoperite de tăcere aproape 40 de ani, au început în Banat şi Mehedinţi în noaptea de 18 spre 19 iunie 1951, după ce sătenii sărbătoriseră Rusaliile. Au fost deportaţi funcţionari epuraţi, militari deblocaţi, liber-profesionişti; cetăţeni originari din Basarabia şi din Bucovina de Nord, cetăţeni de origine macedoneană, chiaburi, cârciumari, foşti industriaşi sau moşieri şi categoria celor care au fost condamnaţi pentru o infracţiune politică, trecerea frauduloasă a frontierei sau pentru o infracţiune de drept comun gravă, precum sabotajul economic, delapidarea sau tâlhăria. În perioada 1951-1956, cât a durat domiciliul forţat în Bărăgan, au murit peste 1.700 de oameni, dintre care 174 de copii. Într-o singură noapte, 18/19 iunie 1951, au fost scoşi din casele lor peste 44.000 de oameni, de la copii de 2 zile până la bătrâni de peste 85 de ani.  După un drum cu trenul, care a durat două săptămâni, au fost lăsaţi în Bărăgan sub cerul liber. Şi-au construit bordeie, apoi case şi s-au apucat să cultive pământul pentru a-şi asigura hrana. În 1956, când deportaţii s-au întors la casele lor (la cele pe care le-au mai găsit întregi sau neocupate), multe dintre aceste aşezări au fost rase cu tractorul de pe faţa pământului.

„Rusaliile Negre: Deportarea în Bărăgan” (versiunea germană) a fost deschisă în perioada 19 iunie-30 septembrie 2012 la Memorialul Berlin Hohennschönhausen pentru a comemora 60 de ani de la deportările din Banat şi Mehedinţi în Bărăgan, apoi la Haus der Donauschwaben (Centrul Cultural al Şvabilor Dunăreni) din Sindelfingen, în perioada 25 ianuarie-1 martie a.c. a fost prezentată la Consulatul General al României de la München, până la 31 mai a.c. poate fi vizitată la Institutul Bukowina din Augsburg, după care va fi deschisă publicului la Tubingen, Ulm şi în alte oraşe din Germania. Versiunea germană a acestei expoziţii a fost realizată cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Berlin.