Scriitorul fălticenean Alexa Paşcu şi-a lansat, cu câteva zile în urmă, la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” din municipiul Suceava, volumele „Vibraţie pentru cuvânt” şi „Prin labirintul vieţii”.
Un autor „reactiv, stenic, implicat emoţional în tot ce se întâmplă în jurul său”
Subliniind faptul că evenimentul se circumscrie acţiunilor organizate cu prilejul aniversării Zilei Mondiale a Cărţii şi a Zilei Bibliotecarului, directorul bibliotecii publice sucevene, Gheorghe Gabriel Cărăbuş, a remarcat activitatea scriitorului fălticenean care, în ultimii ani, a scos de sub tipar mai multe volume.
Apreciat de poetul Alexandru Ovidiu Vintilă ca un autor „reactiv, stenic, implicat emoţional în tot ce se întâmplă în jurul său”, un poet care „cultivă o poezie direct proporţională cu firea sa”, Alexa Paşcu îşi manifestă pasiunea pentru scris inspirându-se din „toposul în care trăieşte”.
Prezentându-şi datele biografice, Alexa Paşcu a accentuat vibrant faptul că satul natal, Movileni, nu este altul decât cel pe care Mihail Sadoveanu l-a imortalizat sub numele de Cucuieţi în cartea „Cocostârcul albastru”, sat în care a fost încartiruit cu compania, ca tânăr locotenent, în iarna anului 1916.
„Autorul consemnează cotidianul”, dovedindu-şi „vocaţia pentru frondă şi pentru pamflet”
Referindu-se la volumul de versuri „Vibraţie pentru cuvânt”, criticul literar Rodica Mureşan a sublinat faptul că „este evidentă influenţa emblemelor poetice tradiţionale”, semnalând câteva „seturi de poezii care evocă satul şi strămoşii”, dar şi o serie de poeme în care „autorul consemnează cotidianul”, dovedindu-şi „vocaţia pentru frondă şi pentru pamflet” în aceste „crude radiografii ale realităţii imediate”.
„Una peste alta - aşa cum arată Alexandru Ovidiu Vintilă în textul introductiv al volumului - fără a avea pretenţii de scriitor de carieră, Alexa Paşcu, un senzorial incorigibil, arată, prin acest nou volum de versuri, că poate să construiască o lume a lui, un spaţiu care să-i permită eliberarea de orice angoasă”.
Alexa Paşcu „păşeşte cu dreptul în ogorul prozei contemporane”
Remarcând că prin volumul de proză „Prin labirintul vieţii” Alexa Paşcu face dovada că „are ceva din pecetea stilistică a fălticenenilor”, criticul literar Nicolae Cârlan a reliefat faptul că autorul, care s-a format sub îndrumarea profesorului Vasile G. Popa, „ştie să folosească elementele de tensiune prozastică”.
Accentuând faptul că anul 2013 relevă, prin apariţia acestui volum, şi „dimensiunea de prozator” a autorului fălticenean, poetul Ion Cozmei a spus că Alexa Paşcu „păşeşte cu dreptul în ogorul prozei contemporane”. Prozele sale scurte, „relatări minuţioase dintr-o realitate apusă”, îl recomandă ca „un autor incontestabil de literatură adevărată”.
„Când, omule?”
Alexa Paşcu şi-a definit profilul („vreau să mă cunoaşteţi cine sunt şi de ce scriu”) şi şi-a motivat cele două cărţi „în care se află sentimentul dăruirii”. Spunând că, după pensionare, s-a dedicat total domeniului literar, Alexa Paşcu, care a mărturisit că până la apariţia primei sale cărţi a fost „ca o pasăre cu aripa frântă”, le-a făcut la final o surpriză participanţilor evidenţiindu-şi, aşa cum a remarcat scriitorul Emil Ianuş, şi „calitatea de umorist” prin citirea câtorva epigrame dedicate unor persoane prezente la manifestare.
Alexa Paşcu rămâne însă poetul unor întrebări mistuitoare ca în poezia „Când, omule?”, pe care o redăm integral: „Suflet curat / Trup înflorind, / În viaţă rodind; / Săgeată de gând / Prin inimă trecând, / Spre stele urcând, / Iubire cătând. // Când vei preţui / Şi vei îmbogăţi / Toate acestea, omule? / Când?”.