În Sala de Artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” Suceava a avut loc vineri lansarea unui volum postum de Mircea Motrici, carte care cuprinde o serie de scrieri valorificate şi readuse în atenţie prin grija soţiei autorului, Rozalia Motrici.
„Un bucovinean curat”, un ziarist „bolnav de reporterită”
Volumul, intitulat „Recuperări”, ediţie îngrijită de criticul şi istoricul literar Nicolae Cârlan, structurat pe VII secţiuni („Consemnări lirice”, „Destăinuire”, „În lumina Marelui Far”, „Un demers recuperator”, „Reportaje cu sine şi cu alţii”, „Reporterul intervievat” şi „În loc de postfaţă”) a văzut lumina tiparului sub egida Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici” din Suceava.
Lansarea cărţii, care a marcat momentul la care Mircea Motrici ar fi împlinit vârsta de 60 de ani (24 martie 1953 - 16 mai 2007), a constituit un prilej de comemorare a jurnalistului, poetului şi prozatorului udeştean, „un bucovinean curat”, aşa cum l-a apreciat Geo Bogza, un ziarist „bolnav de reporterită” şi, cum spune Nicolae Cârlan, „un scriitor înzestrat de la Dumnezeu cu harul expresiei bine marcate metaforic”.
„O comemorare care s-a transformat într-o aniversare...”
A fost un eveniment care a început cu păstrarea unui moment de reculegere şi s-a încheiat, după aproape trei ore de evocare, cu vărsarea unui strop de vin în memoria celui dispărut la vârsta de numai 54 de ani.
Eveniment la care Mircea Motrici a fost alături de cei prezenţi prin vocea sa (care a putut fi audiată într-o înregistrare difuzată la debutul manifestării), prin chipul păstrat în imagini fotografice şi prin această carte, cea de-a treia apărută postum, după volumul de versuri „Libertatea visului” (2008) şi „Ion Irimescu în împărăţia eterului” (2012).
„O comemorare care s-a transformat într-o aniversare - aşa cum a remarcat Nicolae Cârlan - întrucât nu putem vorbi decât despre o aniversare atâta timp cât apar cărţi noi de Mircea Motrici”.
„A fost reporterul care a făcut primele transmisii în direct de la Cernăuţi şi de la Muntele Athos”
Profilul lui Mircea Motrici a fost creionat de cei care au vorbit despre el: „Avea vocaţia prieteniei” şi „şi-a manifestat calitatea de bun român în fiecare împrejurare” (Nicolae Cârlan), „Marele Regizor l-a dăruit cu talent, cu Rozalia - fiinţa care i-a fost alături - şi cu prieteni statornici” (dr. Ioan Ieţcu), „un împătimit de Bucovina” şi „o conştiinţă a vremii lui” (Alexandru Ovidiu Vintilă), „a fost reporterul care a făcut primele transmisii în direct de la Cernăuţi şi de la Muntele Athos” şi „reprezentantul unei solidarităţi profesionale aproape dispărute” (Doina Cernica), „un om extrem de comunicativ, un tip tenace, de o sinceritate totală” (Liviu Popescu), „un bărbat posedat de neastâmpăr creator” (din mesajul transmis de cernăuţeanca Maria Toacă).
„Fiecare are poemul lui...”
Dar Mircea Motrici continuă să fie o prezenţă vie. Aşa cum a remarcat poeta Carmen Veronica Steiciuc, preşedinta Societăţii Scriitorilor Bcovineni, la un om de litere, „atât timp cât trăieşte, cuvintele locuiesc în interiorul lui”, iar după dispariţia acestuia, „spiritul lui rămâne în cuvintele pe care le-a scris/rostit în timpul vieţii”.
Foşti profesori, colegi, prieteni, vecini (Silvia Orban, Ion Cozmei, Alexa Paşcu, Mihaela Buculei, Georgel Mihalciuc...) oameni care nu l-au uitat şi care continuă să-l preţuiască pe cel care spunea că „fiecare are poemul lui...”, i-au conturat portretul în continuare, iar momentul artistic, susţinut de un grup de elevi de la Şcoala Gimnazială „Academician Haralambie Mihăescu” din Udeşti, a întregit evenimentul.
Bucovina, tărâmul pe care Mircea Motricil-a iubit atât de mult
Rozalia Motrici, care, la finalul manifestării (după ce le-a mulţumit tuturor pentru participare), a spus că a avut impresia că s-au desfăşurat, în paralel, două întâlniri, una în care ea împreună cu cei prezenţi au participat la evocare şi la lansarea volumului, şi o alta care a avut loc între Mircea Motrici şi cunoştinţele lui care au plecat în lumea de dincolo, a mărturisit că a considerat că este un lucru firesc să facă ceea ce a făcut până acum, să păstreze vie memoria soţului său şi să-i valorifice opera. Şi a încheiat citind un fragment din „Bucovina, icoană spre cer”. Bucovina, tărâmul pe care Mircea Motricil-a iubit atât de mult.