Calendarul popular - Zilele bubatului

Zilele de 3 - 5 decembrie, numite în calendarul popular Zilele bubatului, în care erau, aşa cum scrie etnograful Mihai Camilar, „comemorate nişte reprezentări mitice feminine (reminiscenţe ale religiei precreştine)”, erau ţinute cu stricteţe, în special de către femei, în scopul de a-şi feri copiii de „bubat” (vărsat de vânt, sau varicelă).

„În lumea satelor - spune etnograful humorean - se credea că bubatul ar lovi şi pe cei adulţi, care ar îndrăzni să lucreze în aceste zile”. De aceea femeile se abţineau să ţese, să coase („ca să nu apară bubatul năvădit des ca iţele”), să opărească rufe („ca să nu opărească vărsatul şi copiii să rămână ciupiţi de vărsat”).

„Părinţii- spune Mihai Camilar reproducând credinţa populară - păzeau copiii ca în Zilele bubatului să nu mănânce porumb copt, fasole şi seminţe de dovleac, ca nu cumva, prin analogie, bubatul să se lăţească la mărimea acestor seminţe”.

Preventiv, mamele îşi „îmbărbutau” copiii ungându-i pe faţă cu miere de albine (sau cu apă în care se dizolva zahăr) pentru a fi feriţi de această boală.

„Îmbărbutatul” se făcea, cu precădere, în ziua de 4 decembrie, de Sfânta Varvara, zi în care mamele marcau semnul crucii, cu degetul arătător înmuiat în miere de albine pe feţele copiilor din familie”.

„Practicile săvârşite în aceste zile - încheie Mihai Camilar - veneau să suplinească (unde era cazul) ritul religios sau lipsa medicului, totul fiind făcut cu gând şi suflet curat, cu speranţă, încredere şi nu în ultimul rând cu intenţii reparatorii”.