„Două cărţi scandaloase pentru suficienţi şi pentru patriotarzi”

Scriitorul şi publicistul Ion Drăguşanul ne propune două volume a căror lansare va avea loc miercuri, 10 octombrie a.c., la ora 14:00, la Muzeul de Ştiinţele Naturii din municipiul Suceava, în cadrul unei manifestări care reactivează genericul „Octombrie de Bucovina”.

„Etnii bucovinene / Armenii, Evreii, Lipovenii, Rutenii, Ţiganii”, de Dimitrie Dan

Este vorba, mai întâi, despre volumul „Etnii bucovinene / Armenii, Evreii, Lipovenii, Rutenii, Ţiganii”, de Dimitrie Dan, care valorifică cele şapte broşuri şi fascicole (trei despre armeni, câte una despre celelalte patru etnii), scrieri publicate între anii 1890-1912 de cărturarul bucovinean, broşuri şi fascicole ale căror ediţii iniţiale sunt pe cale de dispariţie, din pricina degradării, odată cu ele riscând să se piardă pentru totdeauna şi opera etnografico-istorică a preotului cărturar.

Cartea recuperatoare cuprinde, în „Anexe”, şi alte studii vechi, dar şi câte un „hronic al numelor” şi faptelor mărturisite de-a lungul istoriei, succesiuni de mărturisiri (citate din documente de cancelarie domnească, din relatările călătorilor străini sau din vechea presă bucovineană, nepublicate până în vremea lui Dimitrie Dan), unele dintre acestea cu valoare exclusiv istorică (precum documentele care probează originea armeană a legendarul Iaţco, pe care l-a întâlnit Dragoş Vodă, sau documente care sugerează statutul de „resturi cumanice” al unora dintre ţiganii meşteşugari), altele cu valoare anecdotică (de pildă, identificarea evreului care a adus, pentru prima dată, în 1640, în Moldova, din Galiţia, „leacul pentru holeră”, adică holerca sau horilca).

„Etnii bucovinene / Armenii, Evreii, Lipovenii, Rutenii, Ţiganii”, de Dimitrie Dan (redactor de carte Ion Drăguşanul), constituie, prin retipărire (pentru prima dată reunind între două coperte broşurile şi fascicolele preotului cărturar), o reîncredinţare de patrimoniu, săvârşită înainte de a fi prea târziu.

„Povestea aşezărilor bucovinene” - volumul III

Cea de-a doua carte, pe care Ion Drăguşanul o semnează ca autor, este cel de-al III-lea volum al lucrării monografice „Povestea aşezărilor bucovinene”, lucrare care poate fi considerată o monografie folclorică, deşi constituie un demers singular de arheologie spirituală, în scopul identificării Datinii - a moştenirii spirituale europene, în lunga şi ciudata ei degenerescenţă, o moştenire pe care numai românii o mai folosesc sub formă de tot mai alterate cioburi folclorice.

Autorul foloseşte, în demersul său recuperator, mărturiile străvechi ale aparent diferitelor cărţi religioase ale popoarelor, mărturiile literare şi istorice ale antichităţii eline şi latine, mărturiile târzii ale călătorilor străini, şi - prin citări extinse - pe cele veşnic ignorate ale marii culturi bucovinene (Ambrosiu Dimitroviţă, Ştefan Nosievici, George Tămăiagă, Iraclie Porumbescu, Leon cav. de Goian, I. G. Sbiera, Simion Florea Marian, Dimitrie Dan, Constantin Morariu, Vasile şi Ioniţă Bumbac, T. Robeanu, Ion Ştefureac, Ion Grămadă, Em. Grigorovitza, Leca Morariu, George cav. de Onciul, Leonida Bodnărescu, Liviu Rusu etc.), toate interpretate în consonanţă cu principiile moderne ale filosofiei culturii, statornicite de Nicolae Densuşianu, Lucian Blaga, Rene Guenon, Vasile Lovinescu, Hermann Wirth, Jules Michelet, Jean Pouillon, Henri Hubert sau Mircea Eliade.

Contribuţiile de interpretare vizează cea de-a treia cultură a preistoriei (a meşteşugarilor, individualizată de Homer, intuită de Blaga, în rest total ignorată), cele două culturi rurale moldoveneşti, răzeşească şi ţărănească (a iobagilor „vecini”), calendarul sărbătoresc al satului, cu pierderile de iniţieri şi de semnificaţii, distincţia între simbolistica şi cromatica ornamentaţiilor straielor  etniilor din Bucovina, descifrarea „limbajului ritmicităţii” în dubla simbolistică moştenită, cea a cuvintelor şi a simbolurilor dreptliniare, precum şi istoricul mărturisit al evoluţiei/involuţiei aşezărilor, adăposturilor, portului, tradiţiilor şi obiceiurilor.   

O recuperare de spiritualitate şi o tentativă de înţelegere onestă a ceea ce moştenim şi trebuie să ne asumăm

Scris cu riguros respect faţă de etica propusă în 1871, la Putna, de A. D. Xenopol („Să nu ne orbim noi înşine prin linguşiri şi înălţări peste ceea ce suntem în adevăr… pentru că a vorbi altfel asupra intereselor popoarelor este mişelie”), volumul III al „Poveştii aşezărilor bucovinene” constituie şi o recuperare de spiritualitate, dar şi o tentativă de înţelegere onestă a ceea ce moştenim şi trebuie să ne asumăm.

Cele două cărţi (cea a lui Dimitrie Dan, prin anexele lucrate de redactorul de carte Ion Drăguşanul, şi „Povestea aşezărilor bucovinene” - volumul III, în întregul său) sunt, în opinia prezumtiv vinovatului autor, „prin noutate… străveche şi prin dinamismul interpretării, două cărţi scandaloase pentru suficienţi şi pentru patriotarzi; prin urmare, trântorii spiritualităţii sunt avertizaţi că, în contact cu paginile celor două cărţi, riscă letale toxiinfecţii intelectuale”.