Maestrul Grigore Leşe a adus „oameni de aur” pe scena suceveană

Maestrul Grigore Leşe a adus „oameni de aur” pe scena suceveană, la Festivalul „Tarafuri şi fanfare”, ajuns la a VII-a ediţie, o adevărată sărbătoare a muzicii ţărăneşti, manifestare care a fost „împinsă” de ploaie la sala Dom Polski. Vremea nefavorabilă şi ploaia care nu a contenit să cadă aproape întreaga zi de duminică, 12 august, i-a făcut pe organizatori (Consiliul Judeţean Suceava, Muzeul Bucovinei şi Asociaţia „Mişcarea de rezistenţă”) să aleagă ca loc de desfăşurare a festivalului sala Dom Polski, după ce, iniţial, festivalul trebuia să se desfăşoare la Muzeul Satului Bucovinean.

Pentru a treia oară la Suceava, Grigore Leşe, cu pretenţiile sale „exagerate”, ce ţin de educaţie: să nu sune telefoanele în timpul spectacolului, să nu se intre în sală şi să nu se iasă din sală decât când sunt aplauze, în pauză, spectatorii să nu vorbească în timpul spectacolului, să nu se aplaude oricând şi oricum, a adus „muzica inimitabilă a oamenilor vii, adevăraţi”, „muzică de ascultare şi de petrecere”, oameni care ştiu cu adevărat să joace, să strige, să cânte.

„Ne-a solicitat şi noi am venit”

Câteva sute de suceveni au ascultat „cele mai frumoase muzici”, după cum a spus maestrul Grigore Leşe, în interpretarea unor „muzicanţi aleşi pe sprânceană”. Încă de la începutul spectacolului, Grigore Leşe a precizat că a ales Suceava, ca loc de desfăşurare, pentru că „aici există interes pentru cultură şi directorul Muzeului Bucovinei, Emil Ursu, este un bun organizator. Ne-a solicitat şi noi am venit, cu cele mai frumoase muzici. Nu contează câţi suntem pe scenă, chiar sunt puţini cei care vor urca, dar toţi ştiu să cânte ce trebuie”. Maestrul Leşe i-a numit pe invitaţii săi la Festivalul „Tarafuri şi fanfare” din acest an „oameni de aur, care cântă şi de drag”, aceştia fiind: Grupul vocal-instrumental al Diavolului, din Sighetu Marmaţiei, care a deschis festivalul de la Suceava, „Lăutarii”, din Goicea (Gorj), Nea Costică Lăutarul, din Cezieni (Olt), muzicanţii din cătunele de munte de pe Valea Idicelului (Mureş).

„Cântă şi de drag, şi pe bani mai puţini...”

Ţăranii au venit în faţa publicului cu muzici străvechi învăţate de la bătrânii satelor şi au demonstrat că folclorul este nepieritor. Maestrul lor, Grigore Leşe, pe care îl respectă şi pentru care „cântă şi de drag, şi pe bani mai puţini”, nu este un rapsod, cum spunea cineva, „ci un vestitor, întrucât face din cântec o euharistie din care se împărtăşesc cei care îl ascultă”.

Nici de această dată, amfitrionul evenimentului nu a făcut excepţie. În căutările sale necontenite, a găsit poveşti, cântece, miez de cultură adevărat, pe care le-a împărtăşit şi publicului sucevean.  

De la începuturi...

Festivalul „Tarafuri şi fanfare” a fost iniţiat în anul 2007 de Marius Tucă şi s-a transformat într-o veritabilă „Mişcare de rezistenţă” („pentru că România se manelizează pe zi ce trece, pentru că de 20 de ani cântăm <Deşteaptă-te, române!> şi încă nu ne-am trezit şi pentru că există români care cred că Mihai Eminescu este doar numele unui bulevard”).

A debutat în marele sat din inima Bucureştilor, la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, a poposit apoi pe uliţele Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului şi de trei ani s-a oprit la Suceava.