Scene de vernisaj şi „portrete de flori”, la Galeria „Ştefan Luchian”

Artistul plastic fălticenean Anton Costîn a deschis, recent, la Galeria de artă „Ştefan Luchian” din municipiul Botoşani, o expoziţie în care contrapune portretelor colegilor de breaslă, prietenilor şi cunoscuţilor săi, scene de vernisaj, nuduri şi, aşa cum a remarcat criticul de artă Luiza Barcan, câteva „portrete de flori”.

Tabloul mozaicat al contemporaneităţii

Nu mai puţin de 150 de lucrări s-au înşiruit pe simezele galeriei botoşănene, alcătuind împreună o desfăşurare vizuală armonioasă, mult mai cuprinzătoare decât cea prezentată toamna trecută la Galeria de artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava, care nu dispune de un spaţiu atât de generos.

Realizate cu culori de acryl, lucrările artistului plastic fălticenean relevă, aşa cum a accentuat Luiza Barcan, „portretul, ca gen care îl reprezintă cel mai bine”, dar aduc totodată în atenţia publicului o serie de „compoziţii cu portrete cu subiect inedit, scene de vernisaj”.

Atent la trăsăturile fizionomice ale subiecţilor săi, Anton Costân surprinde chipuri care alcătuiesc împreună tabloul mozaicat al contemporaneităţii.

Cronica ilustrată a vieţii artistice, „scanată” de un observator extrem de atent

Portretele colegilor de breaslă, ale prietenilor, ale membrilor familiei sunt prezentate într-o înşiruire din care nu lipseşte o anume tendenţiozitate a accentelor.

De fapt, aşa cum a spus la expoziţia etalată anul trecut pe simezele sucevene profesorul şi prietenul Adrian Bocancea, expoziţia s-ar fi putut numi „Împăcare”, întrucât, fără a fi un „troublefête” (personaj supărător care strică buna dispoziţie a celorlalţi) Anton Costîn a avut deseori discuţii contradictorii cu mulţi dintre cei portretizaţi.

Seria portretelor colegilor de breaslă şi scenele de vernisaj alcătuiesc cronica ilustrată a vieţii artistice zonale „scanată” de un observator extrem de atent.

Anton Costîn îşi adună gândurile şi se mărturiseşte pictând

Dacă, între portrete, „seria cea mai percutantă”, aşa cum a subliniat Luiza Barcan, este cea a chipurilor de ţărani din Lămăşeni (între care, ca fiu al satului, s-a autoportretizat artistul), iar seria cu nuduri feminine relevă „frumuseţea vârstelor” sub numele unor anotimpuri, „portretele de flori” sunt cele care punctează sensibil întreaga desfăşurare expoziţională.

Natură contemplativă, portretist şi colorist remarcabil, Anton Costîn îşi adună gândurile şi se mărturiseşte pictând.