Despre „nevoia de Loghin” şi despre „epoca piticilor osândei”

Lansarea celor două volume „Poemul martirilor fără de ţară”, de Dimitrie Loghin, şi „Oasele pietrei”, de Ştefan Stroe, lansare care a constituit miezul manifestării organizate joi, la Muzeul de Ştiinţele Naturii din municipiul Suceava, le-a oferit participanţilor o dublă surpriză.

Un mare poet al spaţiului bucovinean şi un romancier remarcabil

Pe de o parte, Dimitrie Loghin (1910-1982), artistul plastic şi profesorul care a slujit catedra de desen şi caligrafie a Liceului „Ştefan cel Mare” timp de 37 de ani, spiritul tutelar al vieţii artistice sucevene, s-a dezvăluit prin acest volum de versuri ca fiind un mare poet al spaţiului bucovinean, iar pe de altă parte, epigramistul şi umoristul Ştefan Stroe şi-a înscris definitiv numele în rândul prozatorilor locului ca un remarcabil romancier.

Dacă „Poemul martirilor fără de ţară”, volum care-i are ca redactori de carte pe fiica autorului, prof. Viorelia Braicu, şi pe scriitorul Ion Drăguşanul, reuneşte „şapte tentative de recidivă editorială”, 235 de poeme care-l circumscriu pe Dimitrie Loghin „inconfundabilului iconarism bucovinean”, cartea lui Ştefan Stroe, „Oasele pietrei”, este un fluviu de întâmplări care curge, de la primul până la ultimul cuvânt, fără nevoia vreunui punct de acostare.

O poezie „curată, intimistă, romantică”

„Poezia lui Dimitrie Loghin - aşa cum spune Ion Drăguşanul în textul introductiv al cărţii - aparent aspră şi necizelată - aidoma ciopliturilor ţărăneşti în lemn - este una profundă, tulburătoare, desfăşurată când în crochiuri sugestive, când în filigran trudit cu migală, dar indiferent de starea lirică relaţionarea cu universul poartă pecetea conştientizării vremelniciei”.

Este o poezie, cum a remarcat la lansare graficianul Mihai Pînzaru PIM, „curată, intimistă, romantică”, este creaţia unui artist, cum s-a pronunţat poetul Mihai Sultana Vicol, „care a pus pe primul loc mai întâi fapta (pictura) şi mai apoi cuvântul (poezia)”.

„Nu am ştiut că este poet - a subliniat prof. Rodica Alexandru - dar îi înţeleg acum poezia prin pictura domniei sale”.

„Cioburi de gând cu aripă ruptă”

„Oasele pietrei”, cartea semnată de Ştefan Stroe, conţine, aşa cum subtitrează autorul, „notiţe pentru un roman nedospit”. Textul, extins pe 465 de pagini, care are un motto de Leibniz („Piatra e un gând care doarme”), este reflecţia asupra unei lumi pe care frica, refuzul, umilinţa, lehamitea şi prefăcătoria au răstignit-o fără speranţa de mântuire.

„Sunt cioburi de gând cu aripă ruptă - aşa cum mărturiseşte autorul - de amurguri incendiate aproape degeaba şi mistuite aidoma, lângă amintirea de fum a acelora pe care îi voi fi durut fără să ştiu, ori cărora le voi fi speriat adevărurile fără să vreau de-a lungul anilor cu singurătăţi chinuite, când candelele n-au putut arde în sufletele noastre goale şi reci, decât numai cu flacăra în jos şi puţină, puţină, să nu se zărească nici dintre mărăcini”.

Atmosferă de spectacol

Un eveniment care s-a desfăşurat sub atenta supraveghere a privirii maestrului Dimitrie Loghin (dintr-un autoportret de senectute), eveniment care, aşa cum a spus prof. Viorelia Braicu (uzând de titlul unui eseu semnat de artista plastică Viorica Gridinoc), ne confirmă „Nevoia de Loghin”.

O manifestare în care versurile unui maestru al penelului s-au întâlnit cu scrierile „cioplite vreme de 40 de ani” de Ştefan Stroe, scrieri pe care Ion Drăguşanul le-a circumscris „epocii piticilor osândei”.

Totul într-o atmosferă de spectacol, un spectacol de muzică şi poezie susţinut de actriţa Corina Borş, de la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, şi muzicienii Lucian Curelariu (solistul trupei Rava) şi Vasile Purice (trupa Semnal M).