Dragoş Olaş, sculptorul de la Vama

Cu câteva săptămâni în urmă, când la Casa de Cultură din comuna Vama s-a inaugurat prima expoziţie permanentă de pictură naivă din perimetrul bucovinean (expoziţie care etalează portretele meşterilor şi meseriaşilor vămeni, cei care prin meşteşugul şi iscusinţa lor au făcut ca Vama să fie una dintre comunele cele mai vrednice din perimetrul bucovinean), undeva, în înşiruirea de chipuri zugrăvite, putea fi identificat portretul artistului  octogenar Dragoş Olaş.

Dragoş Olaş, care nu era altul decât autorul lucrărilor expuse, dar care nu se prezenta în această galerie de portrete ca pictor, ci ca sculptor în lemn.

Meşteşugul prelucrării artistice a lemnului

Dragoş Olaş, care, deşi s-a stabilit la Vama de mai bine de şase decenii, spune zâmbitor că este „venetic” în localitate întrucât îşi are obârşia la Breaza, a lucrat toată viaţa ca silvicultor.

Meşteşugul prelucrării artistice a lemnului l-a învăţat încă din anii adolescenţei, frecventând cursurile Şcolii de Arte şi Meserii din Câmpulung Moldovenesc, unde i-a avut ca profesori pe Ioan H. Sârghie şi Roman Boianciuc, meşterul lutier care a ucenicit la Praga şi care a înfiinţat secţia de instrumente muzicale de la Reghin.

Şcoala şi-a schimbat însă profilul după reforma învăţământului din anul 1948, iar pregătirea artistică a fost înlocuită cu cea tehnică axată pe exploatarea şi industrializarea lemnului.

Cu diploma de absolvire a şcolii, Dragoş Olaş a fost repartizat la Ocolul Silvic din Vama, unde a activat ca tehnician silvic până la pensionare.

Casa familiei Olaş, unul dintre obiectivele trecute pe harta turistică a zonei

Mediul însă a fost propice pentru continuarea şi dezvoltarea abilităţilor sale artistice, iar Dragoş Olaş nu şi-a abandonat niciodată plăcerea de a căuta forme în fibra lemnului.

Casa familiei Olaş a devenit un veritabil muzeu. Sute de lucrări sculptate în lemn de esenţe diferite s-au adunat cu timpul, determinându-i pe soţii Dragoş şi Zahara Olaş (o înfocată păstrătoare de tradiţii) să transforme unul din imobilele complexului gospodăresc (casa cea nouă, cu etaj) într-o expoziţie permanentă de sculptură.

Casa-muzeu (Dragoş Olaş este unul dintre vrednicii locuitori care au făcut ca Vama să fie numită „comuna muzeelor particulare”, casa familiei Olaş fiind, alături de „Casa Iorgu Toma”, „Casa Nicorescu” sau casa familiei Orşivschi, care adăposteşte „Muzeul Oului” şi o bogată colecţie de etnografie, unul dintre obiectivele trecute pe harta turistică a zonei) îmbie de la intrare cu această expoziţie de sculptură în lemn.

Icoane sculptate, basoreliefuri cu heruvimi şi chipuri de ţărani, plachete, troiţe, totemuri şi steme

Primul şi cel mai vizibil exponat este ursul în mărime naturală, sculptat în lemn de pin negru, care străjuieşte uşa de intrare.

Un urs prietenos, ridicat pe labele dinapoi, care întâmpină vizitatorii, o piesă masivă cioplită doar într-o singură vară.

Încăperile, începând din antreu şi până la ultima cameră de la etaj, etalează serii de lucrări sau piese singulare, lucrări de o diversitate uimitoare, icoane sculptate cu scene biblice, sfinţi şi heruvimi, basoreliefuri care reproduc chipuri de ţărani bucovineni după tablourile pictorului George Lowendal, măşti împodobite cu trofee de vânătoare, statuete şi plachete ornamentale cu scene din viaţa satului, cu obiecte etnografice, cu chipuri de cărturari. Acestora li se adaugă candelabre, troiţe, totemuri, steme şi blazoane.

Atelierul cu arome de talaş, de baiţ şi de lac

Atelierul de lucru se află în spatele casei. Un banc de tâmplărie, lăzi, dulapuri şi poliţe cu scule, de la fierăstraie, bărdiţe şi topoare, la dălţi de diferite tipuri.

La cei 85 de ani pe care-i va împlini în toamna acestui an, Dragoş Olaş ciopleşte lemnul cu aceeaşi plăcere şi cu aceeaşi mână sigură ca în anii din tinereţe. Fie că „piguleşte” la o piesă de mici dimensiuni cu detalii milimetrice, fie că scobeşte cu dalta pentru a adânci în lodba de paltin căuşul unui linguroi uriaş, Dragoş Olaş îşi petrece multe ore în atelierul cu arome de talaş, de baiţ şi de lac.

De aceea primarul şi consilierii locali i-au conferit titlul de „Cetăţean de onoare”, spunând că „astfel îi răsplătim pe cei care au contribuit la istoria culturală a comunei Vama”.