Iulian Dziubinski sau „cromatismul care arde la degete”

În saloanele dedicate expoziţiilor temporare de la parterul Muzeul de Istorie Suceava s-a deschide joi expoziţia retrospectivă de pictură, grafică şi sculptură a artistului plastic sucevean Iulian Dziubinski.

Un „inginer al sufletului”

Expoziţia, care cuprinde peste 100 lucrări (cu precădere tablouri în culori de ulei realizate în ultimii trei ani) ne propune o privire retrospectivă asupra activităţii plastice a unui creator care s-a remarcat iniţial prin sculptură, dar care, fascinat de culoare şi lipsit de inhibiţii, se exprimă pictural cu o fervoare cromatică deosebită.

Un artist care-şi trădează profesia de inginer prin „geometrismul cu care-şi construieşte compoziţiile”, un „inginer al sufletului”, cum l-a prezentat la vernisaj criticul de artă Valentin Ciucă făcând referire la acel „bulgăre de har” cu care a fost înzestrat şi pe care îl gestionează într-o formulă creativă.

„Este imposibil ca din această abundentă creaţie privitorul să nu-şi asume ceva”

Rememorând momentul primei lor întâlniri, criticul de artă ieşean a mărturisit că, la primul contact, s-a simţit „inhibat” de culorile pure folosite, dar între timp vizionarea altor lucrări i-au permis să reflecteze şi să-şi reevalueze poziţia asupra „dimensiunii mai consistente a creaţiei” lui Iulian Dziubinski.

Sugestia sa însă, vizavi de „cromatismul care arde la degete” al artistului, a fost „să mai renunţe la câte ceva”, atunci când selectează lucrările pentru o expoziţie.

Oricum, aşa cum a spus Valentin Ciucă, „este imposibil ca din această abundentă creaţie privitorul să nu-şi asume ceva”.

„Dispersie de stiluri....amalgam de stări...fervoare cromatică”

Remarcând o „dispersie de stiluri”, un „amalgam de stări” şi o „fervoare cromatică” specifică „expresionismului care exaltă stările realităţii”, Valentin Ciucă a developat universul artistic al lui Iulian Dzubinski, un univers care aparţine deopotrivă clovnului (care reflectă histrionismul artistului), dar şi al inginerului calculat, care, cu o „abilitate deosebită” intuieşte posibilităţile de receptare a artei sale, de „deschidere către public”.

Un creator „bogat spiritual”, care se simte „motivat de ceea ce a reuşit să descopere solitar”.

„Un moment de recuperare a unui artist autentic”

Un artist care „are atelierul plin de umbrele marilor creatori” (Luchian, Baba...), care este „încărcat cu o energie absolut remarcabilă” şi care „încearcă tot ce se poate”, un artist cu potenţial creativ care a provocat un eveniment la care prezenţa publicului (care nu a venit numai din complezenţă) constituie un „certificat de evaluare”.

„Sunt sigur - a spus în încheierea cuvântului său criticul de artă ieşean - că participând la vernisajul acestei expoziţii retrospective asistăm la un moment de recuperare a unui artist autentic”.

*

Un artist ale cărui lucrări, aşa cum a spus „un consătean” prezent la manifestare, „trebuie interpretate dincolo de ceea ce se vede”, un artist care a mărturisit la final că „nu ştiu unde am să ajung, dar ştiu că am să merg pe acelaşi drum”.