La Casa de Cultură din comuna Vama s-a inaugurat luni, în ziua de prăznuire a Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, expoziţia permanentă de pictură naivă a artistului vămean Dragoş Olaş.
Dragoş Olaş, Cetăţean de onoare al comunei Vama
Evenimentul, care a survenit şedinţei Consiliului Local în care s-a luat decizia de i se acorda octogenarului vămean titlul de Cetăţean de onoare al localităţii, a reunit un mare număr de locuitori ai comunei, care au venit să participe la vernisajul acestei expoziţii care sporeşte zestrea patrimoniului local şi se înscrie ca o nouă atracţie turistică a zonei.
Aşa cum a precizat primarul Nicolai Baltag, expoziţia, care este etalată în una din cele două încăperi recent renovate şi amenajate din incinta Casei de Cultură din Vama (obiectiv căruia i s-a schimbat tot acum şi acoperişul), este o cronică ilustrată a meşterilor şi meseriaşilor comunei.
Cea mai mare parte a lucrărilor expuse prezintă portretele celor care prin meşteşugul şi iscusinţa lor au făcut ca Vama să fie una dintre comunele cele mai vrednice din perimetrul bucovinean.
Portrete ale meşterilor şi meseriaşilor vămeni, scene de muncă şi de la sărbătorile satului, obiective locale
Sunt portretele pictate în manieră naivă ale vămenilor care, de-a lungul timpului, s-au remarcat în comunitate ca meşteri de case din lemn, sobari, fierari şi potcovari, rotari, dogari, cioplitori în piatră, sau au practicat ţesutul, croitoria, cojocăria, au pictat, au cusut goblenuri, au încondeiat ouă sau, ca rapsozi populari, au cules şi au transmis cântecele, zicătorile şi ghicitorile de la o generaţie la alta.
Portretele acestor făuritori de bunuri materiale şi culturale li se adaugă picturile care înfăţişează oamenii şi locurile din zonă: scene de muncă („Cosaşi în odihnă”) sau scene de la sărbătorile satului, portul popular („Tineri huţuli”, „Fecior de ţăran bucovinean”) sau case şi obiective locale („Casă ţărănească”, „Cimitirul eroilor”).
Unul dintre vrednicii locuitori care au făcut ca Vama să fie numită „comuna muzeelor particulare”
Această expoziţie de pictură naivă cu caracter permanent, etalată într-unul din saloanele Casei de Cultură din Vama, are însă un precedent.
Pe palierul primăriei din Vama, pe unul dintre pereţi, Dragoş Olaş are de câţiva ani o galerie cu 47 de portrete ale primarilor vămeni de la 1894 până astăzi.
Fost pădurar, Dragoş Olaş (care îşi are obârşia la Breaza şi, aşa cum spune el, deşi s-a stabilit la Vama de vreo şase decenii, este „venetic” în localitate) s-a remarcat şi şi-a făcut numele cunoscut prin sculptură.
Pensionar din anul 1988, Dragoş Olaş este unul dintre vrednicii locuitori care au făcut ca Vama să fie numită „comuna muzeelor particulare”, casa familiei Olaş fiind (alături de „Casa Iorgu Toma”, „Casa Nicorescu” sau casa familiei Orşivschi care adăposteşte „Muzeul Oului” şi o bogată colecţie de etnografie) printre obiectivele turistice cele mai vizitate.
„Tot ce am făcut am făcut pentru oamenii de aici, ca să mă pomenească vămenii!”
Casa familiei Olaş este un veritabil muzeu care conţine peste 200 de piese sculptate în lemn, de la ursul în mărime naturală de la intrare (cioplit în lemn de pin negru), la piese de interior de o diversitate uimitoare (icoane sculptate, basoreliefuri care reproduc chipuri de ţărani bucovineni după lucrările pictorului George Lowendal, mici troiţe, măşti împodobite cu trofee de vânătoare, statuete şi plachete ornamentale).
Fostul elev al sculptorului Ioan H. Sârghie, de la Şcoala de Arte şi Meserii din Câmpulung Moldovenesc, este un urmaş demn al maestrului său.
De fapt, aşa cum a spus Dragoş Olaş la inaugurarea expoziţiei permanente din incinta Casei de Cultură din Vama, „mi-am dat toată silinţa şi am lucrat toată viaţa cu dragoste”.
„Tot ce am făcut - a încheiat el - am făcut pentru oamenii de aici, ca să mă pomenească vămenii!”.
„Dacă ai bani şi trăieşti bine / Toată lumea-i neam cu tine!”
La momentul inaugurării salonului expoziţional, unul dintre cei portretizaţi, rapsodul Traian Ciocan (în vârstă de 88 de ani), care a venit alături de Dragoş Olaş urându-i să fie sănătos ca să poată „să răscolească cenuşa trecutului nostru” în continuare, a rostit o „Iertăciune” versificată pilduitoare.
Între altele, aşa cum a recitat rapsodul sprijinit în baston (care s-a prezentat ca fiind cel care „pe la nunţi şi petreceri am mai zis câte-o snoavă”) a spus, aplaudat de participanţi, că „Dacă ai bani şi trăieşti bine / Toată lumea-i neam cu tine!”.
„Să ctitoriţi sufletul Vamei acolo unde veţi ajunge!”
Prof. Roman Istrati a subliniat faptul că familia Olaş (şi a făcut referire şi la soţia expozantului, prof. Zahara Olaş, care a fost mulţi ani directoarea Casei de Cultură din Vama, şi la fiul lor, arhitectul şi graficianul satiric Doru-Ghiocel Olaş, care a proiectat cca. 40 de biserici) a fost „destinată ctitoririi”.
O familie care „a avut grijă de tradiţii” şi care poate oferi un exemplu tinerei generaţii, generaţie care, deşi în mare parte părăseşte Vama, i-a adresat îndemnul: „Să ctitoriţi sufletul Vamei acolo unde veţi ajunge!”.