Cronica plastică a expoziţiei „Artişti evrei din România”

La Muzeul de Istorie din municipiul Suceava s-a deschis miercuri expoziţia de pictură şi grafică „Artişti evrei din România”.

35 de lucrări, aparţinând unui număr de 13 artişti evrei

Expoziţia, care, aşa cum a spus la vernisaj directorul general al Muzeului Bucovinei, Constantin Emil Ursu, marchează, în perioada sărbătorilor pascale, Paştele evreiesc (Pesah), prezintă publicului 35 de lucrări aparţinând muzeelor din Botoşani, Buzău şi Suceava, precum şi unei colecţii particulare.

Muzeul Bucovinei, care a prezentat până acum expoziţii ale artiştilor evrei Victor Brauner (2009), Iosif Iser (2010) şi Alma Redlinger (2011), ne oferă anul acesta o expoziţie colectivă care reuneşte lucrări realizate de un număr de 13 artişti, lucrări semnate de Max W. Arnold, Victor Brauner, Eva Cerbu, Iosif Iser, Irina Katz, Vasile Kazar, M. Hermann Maxy, Aurel Mărculescu, Tia Peltz, Alma Redlinger, Iosif Rosenblut, Margareta Sterian, Nicolae Vermont.

„Contribuţia artistică a conaţionalilor noştri de origine evreiască”

Expoziţia, despre care criticul de artă Valentin Ciucă a spus că oferă vizitatorilor dubla şansă a „regalului artistic” şi a „întâlnirii cu capodopera”, ne confruntă cu „orizontul unei spiritualităţi care se exprimă şi prin dimensiunea materială a acestor lucrări”.

Ţinând în mână albumul Ameliei Pavel „Pictori evrei din România” (Editura Hasefer, 1996), criticul de artă ieşean a trecut în revistă artiştii expozanţi, din care doar doi mai sunt astăzi trăitori printre noi (Alma Redlinger şi Irina Katz). Reliefând faptul că avem de-a face cu „contribuţia artistică a conaţionalilor noştri de origine evreiască”, Valentin Ciucă a subliniat că „mobilul pentru care suntem aici este creativitatea”.

„Invitaţie la un dialog fără cuvinte”

De la eboşe (schiţe prealabile), la compoziţii finalizate, de la lucrări liniare, de grafică, la magistralul portret „Cap de copil”, al Margaretei Sterian, toate lucrările expuse constituie, aşa cum a spus Valentin Ciucă, „o invitaţie la un dialog fără cuvinte”, un dialog vizual axat, în cea mai mare parte, pe temele şi subiectele unui secol care s-a încheiat. De la lucrările cu „ecouri grigoresciene” ale lui Nicolae Vermont, la cele care şochează prin „ieşirea din conformism” ale lui Victor Brauner, de la acuarelistul ieşean Max W. Arnold şi de la Iosif Iser, „creatorul unei serii remarcabile de arlechini”, la M. H. Maxy sau Tia Peltz, toţi artiştii care se circumscriu acestei expoziţii confirmă că, la întrebarea dacă se poate trăi şi fără artă, răspunsul, dacă nu este din start un „Nu” hotărât, poate fi „Da, dar ar fi păcat!”.