Mircea Motrici: “Ion Irimescu în împărăţia eterului”

Mircea Mortrici, poetul reportajului bucovinean, ne salută de dincolo de Acheron cu cea de-a doua sa carte postumă, volum în care ni-l prezintă pe „Ion Irimescu în împărăţia eterului”.

„Un testimoniu”

Cartea, care a apărut în pragul amintirii aniversare (Mircea ar fi împlinit 59 de ani pe data de 24 martie) sub egida Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici”, este lacrima tipărită a soţiei sale, Rozalia, care i-a rânduit şi i-a rostuit scrierile şi înregistrările realizate de-a lungul anilor cu maestrul Ion Irimescu, Sfinxul de la Fălticeni, trecut şi el pe celălalt mal al Acheronului, de Charon, luntraşul lui Hades.

În textul introductiv, intitulat „Un testimoniu”, Grigore Ilisei, care creionează profilul lui Mircea Motrici (care şi-a asumat „practica jurnalismului nu ca pe o slujbă, ci ca pe o misie”, devotându-se trup şi suflet subiectelor abordate şi investind „cu generozitate întreaga sa energie ca să dea viaţă oricărui act jurnalistic”) subliniază faptul că reporterul „a urmărit şi a consemnat în emisiunile Radioului România Actualităţi, cu maximă fidelitate şi adeseori inspirat, tot ceea ce s-a petrecut semnificativ în viaţa lui Ion Irimescu legat de toposul Fălticenilor, oraşul obârşiilor marelui artist şi tărâmul asfinţitului şi veşniciei sale”.

Eterice vorbiri cu Ion Irimescu, mărturisiri blitz, reportaje, interviuri şi transmisii directe la radio...

Cu siguranţă, Mircea Motrici şi-a propus să adune şi să transcrie înregistrările cu maestrul de la Fălticeni într-o carte, dar nu i-a mai îngăduit timpul şi de aceea, aşa cum remarcă Grigore Ilisei, „a purces la această binevenită şi necesară scoatere la lumină soaţa sa, blânda şi vrednica Rozalia Motrici”. Sunt în această carte mărturii care, precum lumina captivă în chihlimbar, strălucesc acum, peste ani, eterice vorbiri cu Ion Irimescu, mărturisiri blitz, reportaje, interviuri şi transmisii directe la radio, înregistrări făcute la ceasul aniversar al centenarului, consemnări făcute la marea trecere, rostiri cinstitoare la ceas despărţitor...

Ion Irimescu, artistul care, aşa cum spunea Mircea Motrici, „asemenea stejarului a trecut hotarul ce desparte veacurile şi a păşit, senin, în cel de-al doilea secol al vieţii sale” şi a fost „celebrat şi la împlinirea vârstei de 102 ani”, s-a retras apoi „la locul veşnicei odihne” lăsându-ne cu dorul amintirii sale.

„În loc de postfaţă”

Şi un text „În loc de postfaţă” semnat de Mircea Motrici: „Revărsare de gesturi...Îl vor privi, îl vor admira...Vor aduce anii din urmă...Când colo în atelierul din strada Pangrati...Cei prezenţi vor ridica un imn de slavă, de admiraţie...Sigur, Maestrul va lega punţile vieţii cu locul drag, cu oamenii. Vor curge aprecieri de critic. Vor vorbi, din Bucureşti, prieteni, dar şi oficialităţi, toţi vor trimite păreri de respect, de admiraţie pentru un contemporan cu aură modestă, strălucitoare. Într-un timp îl va privi şi poetul şi-i va pregăti veşnicia”.