Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Spiru Haret s-a născut la 15 februarie 1851 la Hanul Conachi din ţinutul Putna, în familia judecătorului Costache şi Smaranda Haret.
În anul 1869, după susţinerea bacalaureatului, s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, în anul 1874 devenind licenţiat în matematică al Universităţii din Bucureşti
În anul 1875, şi-a luat licenţa la Paris, în matematică, în anul 1876, altă licenţă, în fizică, iar, la 18/30 ianuarie 1878 a susţinut teza de doctorat intitulată „Sur L`invariabilité des grands axes des orbites planétaires” (Asupra invariabilităţii axelor mari ale orbitelor planetare”). Spiru Haret a arătat în teza sa că în expresiile lungimilor axelor mari ale orbitelor planetare, ca funcţii de timp, apar nu numai termeni periodici, aşa cum au stabilit marii savanţi, ci şi termeni seculari neperiodici.
Astfel, Spiru Haret a devenit primul român care a obţinut titlul de doctor în matematici la Paris. Teza sa a produs o mare surpriză în lumea ştiinţifică a epocii, deoarece a adus elemente neaşteptate, de mare noutate, într-o problemă care făcuse obiectul cercetărilor celor mai mari matematicieni şi mecanicieni europeni, precum francezii Laplace, Lagrange şi Poisson.
Marile realizări ale lui Spiru Haret au fost pe tărâm şcolar
Convins de necesitatea imediată a dezvoltării în România a învăţământului de toate gradele, Spiru Haret şi-a sacrificat, în mod conştient, activitatea de cercetare ştiinţifică, începută atât de strălucit, pentru activitatea pe tărâm obştesc. În calitate de inspector general, apoi de secretar general al Ministerului Instrucţiunii Publice (1885), precum şi de ministru al Instrucţiunii Publice (funcţie deţinută intre anii 1897-1899, 1901-1904 şi 1907-1910), a dovedit o energie de neegalat în domeniul legiferării şi organizării învăţământului, dar, mai ales, pentru ridicarea culturală a păturilor mai puţin favorizate de soartă.
Meritele sale pe tărâm cultural naţional au fost recunoscute, din anul 1892 devenind membru active al Academiei Române. Ca recunoaştere a activităţii sale, el a fost supranumit „Omul Şcolii”- „cel mai glorios titlu ce i s-a putut da” – după cum afirma Gheorghe Ţiţeica.
Renumit dascăl şi creator de manuale
Cursul său de trigonometrie, elaborat în anii de liceu, a fost revizuit, publicat în anul 1873 şi republicat în anul 1874, sub titlul „Elemente de trigonometrie”, devenind manual de liceu timp de mai bine de o jumătate de veac. Tot în anul 1874 a mai redactat un „Curs de geometrie elementară” pentru clasa a IV-a primară şi clasa I secundară. Din anul 1878 a devenit profesor la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de Ştiinţe, secţia fizico-matematici, predând mecanica raţională (până în anul 1910).
Din anul 1881, a predat mecanica raţională şi la Şcoala de ofiţeri de artilerie şi geniu (la secţia de artilerie şi geniu, atunci înfiinţată), până în anul 1890. De asemenea, a fost numit profesor la Şcoala de poduri şi şosele, la anul preparator, predând trigonometria, geometria analitică, geometria elementară plană şi în spaţiu şi geometria descriptivă, până în anul 1885. Din acel an şi până în 1910 a predat, la Şcoala de poduri şi şosele, numai geometria analitică. A fost profesor până în anul 1910, când s-a pensionat, ba chiar şi după aceea, ţinând prelegeri de popularizare la Universitatea Populară.
Contribuţii remarcabile la dezvoltarea ştiinţei, în speţă a astronomiei
Spiru Haret a devenit unul dintre cei mai fervenţi susţinători ai înfiinţării în România a unui Observator de Astronomie, continuând să publice unele studii referitoare la acceleraţia seculară a lunii (1880), la pata roşie de pe planeta Jupiter sau la meteorul luminos din 30 noiembrie 1912. Astfel, el poate fi considerat primul astronom teoretician român din veacul al XIX-lea.
Om politic şi activist pe plan naţional
Prin iniţiativele şi măsurile sale, în cei 10 ani şi 8 luni, cât a deţinut funcţia de ministru, el şi-a pus în aplicare planul de reorganizare a învăţământului pe noi baze, adecvate condiţiilor sociale şi economice ale României la sfârşitul secolului al XIX-lea. De numele său sunt legate trei legi de referinţă: „Legea învăţământului secundar şi superior”(din anul 1898), „Legea învăţământului profesional” (din anul 1899) şi legea care a reglementat problemele instrucţiei şi educaţiei pentru copiii de vârstă preşcolară (din anul 1909).
A introdus pentru prima dată obligativitatea învăţământului primar şi acelaşi programe şcolare la sate şi la oraşe, dezvoltarea educaţiei fizice şi a culturii muzicale în şcoli. A reorganizat învăţământul secundar şi profesional pe baze moderne, pe niveluri (inferior şi superior) şi pe domenii clasic, modern şi real, punând accent pe învăţarea meseriilor şi agriculturii la sate. La 1 decembrie 1897 se deschide prima grădiniţă din România.
Spiru Haret s-a dovedit a fi şi un mare sociolog
În anul 1910 a publicat „Mecanica socială”, la Paris şi Bucureşti utilizând, pentru prima oară, matematica în explicarea şi înţelegerea fenomenelor sociale. Prin această operă poate fi considerat ca un pionier şi în domeniul ştiinţelor sociale, în încercarea sa de a descrie şi explica ştiinţific fenomene sociale importante şi complexe, pe baza unor analogii matematice între legile mecanicii şi legile cărora le sunt supuse fenomenele sociale.
A înfiinţat cercuri culturale şi şcoli pentru adulţi, a editat reviste culturale, precum: „Albina”, „Semănătorul”, „Revista generală a învăţământului” (1905), a susţinut mişcarea teatrală, organizarea societăţilor culturale şi a Universităţii Populare Bucureşti, precum şi înfiinţarea „Legii Culturale”, în fruntea căreia s-au aflat Nicolae Iorga şi Dimitri Onciul.
Personalitate a culturii universale
Numele său şi-a găsit imortalizarea în ceruri cu ocazia obţinerii primei fotografii a Lunii din spaţiul cosmic, când s-a constatat că Luna are şi alţi munţi şi văi decât cele văzute de mii de ani de pe Pământ. Comunitatea ştiinţifică internaţională a fost solicitată atunci să propună numele celor mai prestigioase personalităţi din lume, demne de a figura pe harta Lunii, pentru fiecare detaliu descoperit. Uniunea astronomică Internaţională a acceptat ca printre numele propuse să fie şi cel al românului SPIRU HARET.
În anul 1976, cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la naşterea lui, un crater de pe harta Lunii, pe coordonatele: latitudine 59 de grade sud şi longitudine 176 grade vest, în partea lunară invizibilă, a primit numele lui Spiru Haret. El a fost primul român care a demonstrat valoarea, confirmată mai apoi, a şcolii româneşti de matematică.
Spiru Haret s-a stins din viaţă la 17 decembrie 1912, în Bucureşti, chinuit de o boală incurabilă, după ce cu câteva luni mai înainte făcuse, la Academia Română, panegiricul lui Henri Poincaré, marele savant francez. Deşi n-a trăit decât 61 de ani, peste 37 de ani i-a închinat şcolii, care i-a fost „casă şi familie”.
Înainte de stingerea sa din viaţă, în anul 1912, putea să scrie cu vădită mulţumire sufletească: „Plec din viaţă cu mulţumirea că nu am pierdut vremea şi că mi-am îndeplinit datoriile atât pe cât puteam să mi le îndeplinesc în împrejurările în care am trăit şi în marginea puterilor mele fizice şi intelectuale”.
Prof. Virginel IORDACHE
Colegiul Naţional de Informatică "Spiru Haret" Suceava
