Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Pentru a sublinia mai apăsat pentru cititorii noştri înfiinţarea, în perimetrul bucovinean, în toamna acestui an, a unei filiale locale a Academiei Libere „Păstorel” (Cenaclul „Nectarie”, din Vama, apreciat ca fiind „aripa tânără şi vioaie” a academiei ieşene), vă prezint două personaje reprezentative pentru umorul acestei zone.
Emil Ianuş şi Constantin Tiron
Este vorba de Emil Ianuş, „jovialul avocat şi rectorul umoriştilor bucovineni” (aşa cum l-a numit publicistul Mihai Burduja), epigramistul şi rondelistul care, împreună cu scriitorul Ion Prelipcean, scoate la Editura Flondor din Rădăuţi revista „Obcina literară” (publicaţie a Muzeului Rural „Emilianus” din Horodnic de Sus) şi de câmpulungeanul Constantin Tiron, care s-a afirmat pe deplin la nivel naţional.
Constantin Tiron a obţinut numai în acest an două premii la două festivaluri prestigioase de umor, premii acordate la secţiunile de interpretare, atât la cea de-a XV-a ediţie a Festivalului de Satiră şi Umor Sătesc „Gura Satului”, de la Macea, cât şi la cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului de Umor „Tudor Muşatescu”, de la Câmpulung Muscel (unde juriul i-a acordat Marele Premiu „Tudor Muşatescu”).
„Doamne, fă talentul meu, / Cu-nălţime de Tiron!”
Întâlnirea dintre cei doi umorişti, care s-au aflat faţă-n faţă cu prilejul întrunirii membrilor Academiei Libere „Păstorel” şi cei ai cenaclului vămean, întrunire care a avut loc în luna noiembrie la Câmpulung Moldovenesc (în cadrul căreia au fost lansate volumele „Lumea pe clape de rondel”, de Sorin Cotlarciuc, şi „Pete de rugină”, de Cătălina Orşivschi), s-a soldat, cum era de aşteptat, cu o reacţie satirică.
Reacţie venită din partea lui Emil Ianuş, care a fost „complexat”, pe de o parte, de... gabaritul lui Constantin Tiron, iar pe de alta de talentul cu care acesta a ticluit ad-hoc câteva epigrame adresate celor doi autori de carte precum şi unor participanţi la eveniment.
Privindu-l, de la înălţime sa, de... jos în sus, pe Constantin Tiron, Emil Ianuş (care în scheciurile sale umoristice îşi împinge întotdeauna pălăria pe ceafă şi „grăieşte moldovineşte”) a rostit următoarea epigramă: „Eu mă rog lui Dumnezeu, / Ca la şah, un mic pion, / Doamne, fă talentul meu, / Cu-nălţime de Tiron!”.
