La City Gallery, în incinta Shopping City Suceava, s-a deschis săptămâna trecută expoziţia de pictură „Lumina văzută”, a artistului plastic Manuell Mănăstireanu.
Perioada albastră sau albastru spre alb
Expoziţia, care, aşa cum a spus la vernisaj artistul plastic şi scriitorul Vasilian Doboş, „stă sub semnul puterii” („a puterii de expresie a artistului” şi, făcând referire la portretul reginei Maria, „a unei puteri care a fost cândva”), prezintă publicului sucevean un grupaj de lucrări care se circumscriu unui nou parcurs din cariera artistului.
Subliniind faptul că în artă Manuell Mănăstireanu navighează pe „două culoare de creaţie”, un culoar considerat ca fiind deja închis, caracterizat prin „expresivitate dramatică” (culoar pe care artistul a încercat „să se elibereze de drame, angoase şi tristeţi”), şi un altul pe care pictorul înaintează către „lumea luminii”, Vasilian Doboş a pus accentul asupra perioadei de creaţie, care, ca la câţiva renumiţi antecesori, se remarcă printr-o cromatică dominantă, prin culoarea albastră sau, mai bine zis, albastru spre alb.
„Manuell Mănăstireanu ar putea fi cheia acestui secol în domeniul artelor plastice”
Manuell Mănăstireanu, care, aşa cum a precizat Vasilian Doboş, şi-a început cariera artistică odată cu secolul XXI, „ar putea fi cheia acestui secol în domeniul artelor plastice”.
Prezentându-l ca pe „un cuceritor prin felul lui de a fi”, „foarte complex”, Vasilian Doboş l-a asemuit pe artistul expozant cu Caravaggio.
Chiar dacă Manuell Mănăstireanu nu umblă prin cartierele rău famate ale Romei cu pumnalul la şold ca Michelangelo Merisi (Caravaggio), nu pictează „Prezicătoare” şi „Trişori” şi nici tablouri cu scene mitice şi religioase („Iudita şi Holofern”, „Maria Magdalena” sau „Răstignirea Sf. Petru”), el uzează de aceeaşi formulă ideală pentru obţinerea dinamicii ascendente în lucrările sale, conjugând expresivitatea chipurilor cu jocul dramatic al luminii.
„O privire a ochiului dinlăuntru către interior”
Lucrările expuse, din care câteva au fost prezentate la Iaşi în expoziţia intitulată „Lumina tăcerii”, iar altele au făcut parte din expoziţia de grup care a etalat lucrări realizate în tabăra de la Balcic, se circumscriu, aşa cum a spus Manuell Mănăstireanu, unui „proiect mai amplu, început cu câţiva ani în urmă”. Artistul, care se impune printr-un „stil personal, adânc spiritualizat, în nuanţe care navighează între luciditate şi imaginarul creativ”, pledează, aşa cum spune criticul de artă Valentin Ciucă, „pentru ridicarea cortinei de pe nopţile sufletului şi scoaterea la iveală a luminii ce sălăşluieşte potenţial în fiecare dintre noi”. Concentrând discursul vizual al expoziţiei în câteva cuvinte, Manuell Mănăstireanu a spus că este vorba de „o privire a ochiului dinlăuntru către interior”.„Nici o lumină adevărată - a accentuat el - nu se poate naşte fără a fi scos întâi la iveală nopţile tăcute, tăioase dinlăuntrul nostru”.
Regina Maria, Nichita Stănescu şi „tripleta de aur a teatrului românesc”
Peisajelor liniştite de la Balcic, grupate de o parte şi de alta a portretului reginei Maria, Manuell Mănăstireanu, care, aşa cum a subliniat Vasilian Doboş, „preţuieşte oamenii de valoare”, le alătură câteva portrete, cu sau fără indici de recognoscibilitate.
Între „fizionomiile convulsive, tensionate”, care scanează „psihologii complexe schimonosite de angoase şi disperare”, se remarcă portretele lui Nichita Stănescu, sau cele grupate în tripticul Gheorghe Dinică, Toma Caragiu, Ştefan Iordache („tripleta de aur a teatrului românesc”).