Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Inginerul pensionar Ştefan Danilevici, bolnav de Parkinson din anul 1999, se pregăteşte să deschidă o expoziţie personală de pictură la galeria suceveană „MiGal”.
A absolvit Şcoala Populară de Artă Suceava, unde a avut-o ca profesoară pe Ileana Bardă
Ştefan Danilevici, inginer tehnolog de industrie alimentară (fost inginer-şef la Întreprinderea de Prelucrare şi Industrializare a Legumelor şi Fructelor Suceava şi, ulterior, director general la Consuc SA), nu este un novice în pictură.
În anii ’60, când era student la Institutul Politehnic din Galaţi, s-a remarcat ca grafician satiric, publicând o serie de caricaturi în revista institutului, iar mai târziu (în anul 1978) a absolvit Şcoala Populară de Artă din Suceava, unde, la Secţia Pictură, a avut-o ca profesoară pe artista plastică Ileana Bardă, dar a lucrat şi sub îndrumarea pictorilor Mircea Hrişcă şi Ion Fluerici.
Cei care l-au cunoscut cu trei decenii în urmă i-au văzut lucrările chiar în incinta fabricii în care a lucrat.
Pictura îi conferă „o stare de relaxare”
Ştefan Danilevici a pictat în măsura în care i-a permis timpul şi în anii în care a avut responsabilităţi de conducere. Cu 12 ani în urmă, la vârsta de 57 de ani, când au apărut primele semne ale bolii şi a fost diagnosticat cu Parkinson, a fost nevoit să se pensioneze.
Afectat de această boală degenerativă care apare ca urmare a distrugerii lente şi progresive a neuronilor, Ştefan Danilevici, care a devenit unul dintre primii membri ai Asociaţiei AntiParkinson din Deva (are legitimaţia cu nr. 4), ne atrage atenţia că dispune de potenţial creativ.
Pictura, aşa cum mărturiseşte el, îi conferă „o stare de relaxare”. Cel mai bine pictează dimineaţa devreme, când este linişte şi e odihnit. „Când mâinile încep să-mi tremure - spune Ştefan Danilevici - e un semn că mă aflu pe o anumită treaptă de oboseală şi trebuie să mă odihnesc!”.
Pictează aproape zilnic, cu excepţia zilelor de sărbătoare
Pictează pe şevalet, dar uneori e nevoit să lucreze şi pe orizontală pentru a avea un suport şi pentru a-şi putea stăpâni tremuratul mâinilor.
Din acelaşi motiv, în picturile sale combină culorile de ulei cu creioanele carioca, întrucât utilizarea acestora îi permite, prin faptul că mâna se poate sprijini în instrumentul de desenat, un control mai bun al trasărilor, spre deosebire de pensulă, care lasă o urmă nesigură.
De mai bine de un an, Ştefan Danilevici pictează aproape zilnic, cu excepţia zilelor de sărbătoare. În zilele de sărbătoare face, dacă simte nevoia, cel mult un desen pe coală de bloc, desen asupra căruia revine apoi dacă îl consideră reuşit.
„Cred că am pictat până acum vreo 60 de tablouri cu crizanteme”
Îi place să picteze naturi statice, peisaje şi flori. Dintre flori cel mai mult îi plac crizantemele. „Cred că am pictat până acum - spune Ştefan Danilevici - vreo 60 de tablouri cu crizanteme”. Are câteva obiecte care se regăsesc frecvent în lucrările sale, o cană de o anumită formă, câteva recipiente din sticlă... piese care constituie punctul de stabilitate al tablourilor şi în care sunt aranjate apoi şi echilibrate compoziţional şi cromatic florile.
„Tabloul - spune Ştefan Danilevici - îl construiesc eu. Nu întotdeauna am în faţă un buchet, ci doar câteva flori. Cu acestea construiesc compoziţia, pictez florile acolo unde simt că trebuie”.
A reuşit să picteze chipul lui Iisus când a fost curat sufleteşte
Dintre pictorii români, pe Ştefan Danilevici l-a impresionat Nicolae Grigorescu. Şi-a exersat mâna în reproducerea unor tablouri cum ar fi „Ţărăncuţă” sau „Car cu boi”.
A pictat şi lucrări cu temă religioasă. Cu ani în urmă, s-a apucat să picteze „Cina cea de taină”. „Am lucrat aproape tot tabloul - spune el - mai puţin chipul lui Iisus. N-am putut să-l pictez. La vremea aceea nu ştiam că pictorii iconari trebuie să fie curaţi sufleteşte, să se roage, să ţină posturile. Eram un păcătos”. Tabloul a rămas neterminat timp de câţiva ani. A reuşit până la urmă să-l termine, atunci când, aşa cum spune el „am răspuns cerinţelor”.
Va participa la Salonul anual al artiştilor plastici amatori din judeţul Suceava
Ştefan Danilevici a venit cu câteva din lucrările sale la Galeria „MiGal”. Patronul galeriei, Viorel Holovciuc, i-a propus să facă o expoziţie în galerie, oferindu-se să-i înrămeze lucrările. Nu este prima oară când Viorel Holovciuc face gesturi de susţinere şi încurajare a unor creatori care altfel nu s-ar fi încumetat să expună. Mai mult decât atât, până la organizarea expoziţiei, Ştefan Danilevici a acceptat să participe cu trei lucrări la Salonul anual al artiştilor plastici amatori din judeţul Suceava, care va avea loc pe data de 25 noiembrie, la Muzeul de Istorie.
Demnă de apreciat şi încurajatoare pentru alţii este însă atitudinea neresemnată a lui Ştefan Danilevici în faţa bolii de care suferă.
Îşi găseşte echilibrul interior în pictură
Ştefan Danilevici este dornean la origine. În anii tinereţii a făcut schi de performanţă, a participat la spartachiade şi-şi aminteşte cum, elev fiind la liceul din Vatra Dornei, urca dealul cu schiurile în picioare şi recita versuri în limba rusă. Acum, în prag de vârstă septuagenară şi bolnav de Parkinson, Ştefan Danilevici îşi găseşte echilibrul interior în pictură.
„Sunt momente - spune Ştefan Danilevici - când trebuie să mă opresc din pictat, pentru că simt că voi strica ceea ce am reuşit să fac până atunci”.
În camera lui ţine întotdeauna o lucrare pe şevalet. Are astfel răgazul să o privească din diverse unghiuri, în momente diferite ale zilei, când lumina cade mereu altfel pe suprafaţa lucrării.
„Îmi mai vine câte o idee, văd culorile altfel, simt că mai trebuie să adaug ceva”, spune el. Pictura lui Ştefan Danilevici nu trebuie privită doar ca un simplu exerciţiu de imitare a realităţii, ci ca rezultatul unui efort de reflecţie şi autocontrol.
