Vasile Tudor şi-a lansat ieri primul volum de poezie

La Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” din municipiul Suceava a avut loc ieri lansarea volumului de poezie „Pietre curgătoare”, carte care marchează debutul editorial al poetului Vasile Tudor.

„Ultimul optzecist care debutează în volum”

Cartea, structurată pe trei secţiuni („Sonetele către absenţă”, „Rondul de singurătate” şi „Gelozii pe structurile fixe”), care a văzut lumina tiparului la Editura „Paralela 45”, constituie, aşa cum scrie pe coperta IV criticul şi istoricul literar Mircea A. Diaconu, „o surpriză”, întrucât, cum a remarcat la lansare scriitorul şi editorul Vasile Vlasie, autorul este poate „ultimul optzecist care debutează în volum”.

Evenimentul, moderat de scriitorul Gellu Dorian, a umplut până la refuz Sala de Arte „Elena Greculesi” a bibliotecii publice sucevene, mulţi dintre cei care au venit să participe la lansarea cărţii fiind nevoiţi să rămână pe culoarul de la etaj care etalează expoziţia de pictură a tinerei artiste Iorestina Stelianovna Florea.

Între Zeiţa Dreptăţii şi Muza Poeziei

Manifestarea, care a avut loc, aşa cum a spus Gellu Dorian, într-o zi în care Nostradamus, care a prezis sfârşitul lumii, ar fi trebuit să menţioneze şi lansarea primei cărţi a lui Vasile Tudor, s-a bucurat de prezenţa unor scriitori care aparţin generaţiei a anilor ‘80, oameni care l-au cunoscut pe autor încă din vremea studenţiei sau imediat după ce acesta a devenit avocat.

Vasile Tudor, cum a subliniat editorul Vasile Vlasie, a avut un „destin special”, situându-se între Zeiţa Dreptăţii şi Muza Poeziei ca şi poetul Viorel Padina. Debutul acesta târziu este însă binevenit şi subliniază faptul că, aşa cum a precizat scriitorul Adrian Alui Gheorghe, „poezia este pentru Vasile Tudor mai mult decât o pasiune, este un mod de a fi”.

„O probă de poezie adevărată”

Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Iaşi, Cassian Maria Spiridon, care a remarcat şi el că prin acest debut tardiv al unui optzecist asistăm la „o ciudăţenie”, i-a adresat invitaţia de a deveni membru al breslei scriitorilor din Iaşi. Jimi, aşa cum îi spun lui Vasile Tudor prietenii pentru asemănarea cu Jimi Hendrix, „o tânără speranţă la 56 de ani” (Gellu Dorian), ar putea părea unora demodat pentru că poezia sa este „scrisă cu sufletul”. Cartea, după cum a accentuat Adrian Alui Gheorghe, este „o probă de poezie adevărată” în care autorul reuneşte, aşa cum a spus Sabina Fînaru, „poeme ale interiorităţii sinelui situate sub regimul nocturn al singurătăţii”.

Un „poet al interiorităţii”

Fără să se mărturisească în faţa publicului, autorul, marcat de emoţie, a citit la final câteva dintre poemele sale. Îi urăm ca poezia pe care o scrie, poezie pe care Sabina Fînaru a apreciat-o ca fiind „deschisă către spaţiul  anamnezei, al memoriei”, să-l consacre şi să-l împlinească pe Vasile Tudor ca „poet al interiorităţii”.