Arhitectul Doru Ghiocel Olaş, un veteran al graficii satirice sucevene, a deschis cu două zile în urmă, la Galeriile de Artă „Ştefan Luchian” din municipiul Botoşani, o expoziţie de caricatură care etalează un număr de 53 de lucrări.
Darul surprinderii gagului, al „scanării” subtile a poantei
Fără să se circumscrie unui generic care să confere expoziţiei o identitate tematică sau de concept, lucrările realizate de Doru Ghiocel Olaş se înşiruie într-o desfăşurare vizuală unitară prin maniera grafică inconfundabilă a autorului, un desenator a cărui linie dinamică sugerează volumetrii incitante pentru care complementaritatea cromatică are rolul unui simplu accent.
Doru Ghiocel Olaş face parte dintre graficienii satirici de forţă din branşa celor care nu au nevoie de cuvinte pentru a-şi exprima ideile, a caricaturiştilor care, fie că uzează de imagini-metaforă, fie că decupează secvenţe ilare din realitate, au darul surprinderii gagului, al „scanării” subtile a poantei.
Un spaţiu care merita un astfel de eveniment
După expoziţia de caricatură din luna iunie (prezentată în Sala „Nicolae Tonitza” din Iaşi), Doru Ghiocel Olaş ia cu asalt o nouă redută moldavă, cea a municipiului Botoşani, unde-i are ca aliaţi pe confraţii săi din cadrul Ordinului Arhitecţilor din România - Filiala Teritorială Nord-Est (care reuneşte arhitecţii din judeţele Suceava şi Botoşani).
O expoziţie organizată la Galeriile de Artă „Ştefan Luchian”, un spaţiu care, aşa cum a spus el la vernisaj „merita un astfel de eveniment”, un perimetru generos şi elegant (cum n-a avut şi n-o să aibă vreodată Suceava), galerie administrată de Muzeul Judeţean Botoşani. Un spaţiu primitor în care oficiile de gazdă au fost făcute de directorul muzeului local, Lucica Pârvan, care a mediat întâlnirea echipei de suceveni cu publicul participant la vernisaj.
Râsul a constituit liantul unei întâlniri memorabile
Am spus echipei, pentru că Doru Ghiocel Olaş a descins în „Oraşul domniţelor” (aşa era numit Botoşaniul, întrucât - în perioada medievală - era apanaj domnesc pentru soţiile voievozilor Moldovei) însoţit de graficianul satiric Mihai Pînzaru PIM, de „jupânul” Roman Istrati şi de subsemnatul, care-au asigurat prezentarea expoziţiei şi au alcătuit totodată „garda de corp” a caricaturistului sucevean.
„Gardă de corp” inutilă întrucât atmosfera a fost prietenească, iar râsul (scopul urmărit şi mărturisit de autor prin prezentarea acestei expoziţii) a constituit liantul unei întâlniri memorabile.
Un grafician care „stăpâneşte ştiinţa gagului”
Subliniind faptul că grafica satirică nu este o „cenuşăreasă” a artelor grafice, Mihai Pînzaru PIM (care cu mai bine de un deceniu în urmă s-a aflat printre iniţiatorii Festivalului de Umor „Lama de râs” de la Botoşani) l-a prezentat pe Doru Ghiocel Olaş în dubla-i ipostază de arhitect şi caricaturist, accentuând asupra siguranţei liniei din desenul arhitectului care se regăseşte şi în caricatură. Doru Ghiocel Olaş este, aşa cum a spus PIM, un grafician care dincolo de linia inconfundabilă „stăpâneşte ştiinţa gagului”.
Creator de „spaţii ludice” (expoziţii de caricatură provocatoare) şi „sacrale” (ca arhitect a proiectat circa 40 de biserici), Doru Ghiocel Olaş este, aşa cum a remarcat „jupânul” Roman Istrati, „un incomod şi ca grafician şi ca arhitect”.
“Un vulcan cuminte care îşi aruncă în public trăsnăile grafice”
Doru Ghiocel Olaş, “un vulcan cuminte care îşi aruncă în public trăsnăile grafice” (cum spunea despre el confratele de caricatură Mihai Constantin Papuc), a mărturisit la final că lucrările, care au fost realizate în perioade diferite, n-au făcut obiectul unei “trieri speciale” pentru conturarea acestei expoziţii, ci s-au aliniat firesc pentru a oferi o lectură agreabilă.
O expoziţie care, aşa cum a precizat el fără a se putea deroga de calitatea de arhitect, prezintă cu umor relaţiile existente între „materie, spaţiu şi om” (relaţii în care „poţi descoperi lucruri la care nici nu te aştepţi”) pentru a obţine ca rezultat zâmbetul privitorului.