Vasile şi Otilia Sfarghiu: „Teatrul, muzica şi cinematografia în Câmpulung Moldovenesc”

Soţii Vasile şi Otilia Sfarghiu, doi adevăraţi cronicari care elaborează şi semnează împreună lucrări în care cartografiază istoria şi memoria oraşului Câmpulung Moldovenesc („Câmpulungul Moldovenesc - confesiuni, lăcaşuri de cult şi slujitori ai acestora”, „Câmpulungul Moldovenesc - vornici şi primari de-a lungul timpului”, „Câmpulungul Moldovenesc - meseriaşi şi meşteşugari de-a lungul timpului”, „Câmpulungul Moldovenesc - instituţionalizarea depunerii şi creditului de-a lungul timpului”, „58 de artişti plastici câmpulungeni”, „Lumea dreptului şi împărţirea dreptăţii de-a lungul timpului la Câmpulung Moldovenesc”) au scos recent de sub tipar o nouă carte intitulată „Teatrul, muzica şi cinematografia în Câmpulung Moldovenesc”.

„Un model de urmat, pentru că astfel de cărţi ar trebui să aibă toate localităţile Bucovinei”

Volumul, apărut la Editura AXA Botoşani, cuprinde (ca şi celelalte cărţi menţionate) informaţii şi documente pe care autorii le-au adunat şi, aşa cum spun ei, le-au încredinţat tiparului „în speranţa că cineva, cândva, se va încumeta să închege o monografie” a oraşului dintre obcini.

Cartea, cum subliniază dr. Alis Niculică într-un cuvânt de deschidere intitulat „A fost odată...”, „vine în completarea strădaniilor mai vechi de a scoate la iveală tot ceea ce este demn de reţinut din trecutul Câmpulungului Bucovinei”.

„Împreună - reliefează Alis Niculică - Otilia şi Vasile Sfarghiu au scormonit arhivele şi amintirile localnicilor, au parcurs lucrări mai vechi sau mai noi, reuşind să lase în urma lor o serie de scrieri”, între care şi această „lucrare bine întocmită, cu o documentare riguroasă, completată cu fotografii şi reproduceri după afişe şi programe”, o carte care „devine un model de urmat pentru că astfel de cărţi ar trebui să aibă toate localităţile Bucovinei”.

„O sursă primară de informaţii”

Lucrarea prezintă în capitole distincte „Teatrul câmpulungean propriu zis” (cu extrase din presa vremii, fotografii, afişe şi programe), „Teatrul meseriaşilor români” (secţia teatrală a Reuniunii Meseriaşilor Români care s-a înfiinţat la Câmpulung Moldovenesc la data de 26 ianuarie 1908), „Teatrul şcolar”, „Teatrul popular”, „Teatrul religios”, Teatrul de păpuşi” şi „Teatrul de estradă”, precum şi câteva „File din viaţa muzicală cultică şi cultă”, pentru a încheia cu „Arta cinematografică la Câmpulung”.

Sunt conturate efigii de oameni inimoşi şi dăruitori, sunt readuse în atenţie nume de animatori culturali, sunt consemnate nume de oameni de scenă, de corişti şi de păpuşari, de cineaşti şi de premianţi ai unor concursuri şi festivaluri.

O scriere pe care autorii, care o numesc într-un „Argument” „modesta noastră lucrare”, doresc să o lase ca „o sursă primară de informaţii” pentru cei ce vor să cerceteze, să aprofundeze şi să dezvolte studiul acestui segment ramificat din viaţa culturală a Câmpulungului Moldovenesc.