Vernisaj la Muzeul de Istorie

Doi artişti plastici suceveni, Iosif Csukat şi Iulian Dziubinski, au deschis împreună joi, în galeria situată pe palierul de la etajul Muzeului de Istorie din municipiul Suceava, o expoziţie de pictură în care fiecare dintre ei etalează, sub generice diferite, câte un grupaj de lucrări care, cel puţin prin cromatică, relevă o simbioză adversativă subliniind identităţi artistice opuse.

O reconstrucţie cromatică estetizată a universului rustic

Iosif Csukat, aşa cum a reliefat prof. univ. dr. I.C. Corjan, care a prezentat vernisajul, vine în faţa publicului cu un număr de 21 de lucrări în ulei grupate sub titlul „Case ţărăneşti”, lucrări care resuscitează „spiritul melancolic al unui sat deja defunct”, case în „ipostaze umile” prin imaginea cărora privitorul „respiră un aer de provincie lirică”.

Iosif Csukat, care crede în experienţa simţurilor proprii şi stăpâneşte mai multe registre stilistice, se cantonează de data aceasta în cel mai potrivit loc cu putinţă. Prin culorile calde, aşternute cu cuţitul de paletă, Iosif Csukat reuşeşte o reconstrucţie cromatică estetizată a universului rustic.

Într-o combinaţie potolită şi armonioasă de tonuri, manipulând regulile compoziţiei şi ale perspectivei, artistul plastic sucevean (care a fost, cu ani în urmă, elevul lui Virgiliu Parghel la Şcoala Populară de Artă din Suceava) face din construcţia domestică (rurală sau de margine urbană, de mahala) un locus teologicus, căruia i se poate face închinare.

Iosif Csukat, care nu se află la momentul bilanţului pentru că are încă multe să ne mai spună, relevă remarcabile valenţe de construct vizual.

„Violent la modul veneric”, prin cromatică

Celălalt expozant, Iulian Dziubinski, care, aşa cum a spus I.C. Corjan, se află „la antipod prin exces de culoare”, are în portretele prezentate „tendinţa pentru surprinderea unor stări de spirit vulcanice”, pe când prin naturile statice „face dovada că a învăţat lecţia postimpresionismului”.

În cele circa 20 de lucrări prezentate sub genericul „Lumină şi culoare”, Iulian Dziubinski, care utilizează cu tuşe impulsive culorile în „asocieri bizare”, este uneori, din punct de vedere cromatic, chiar „violent la modul veneric”.

În cuvântul rostit la finalul vernisajului, Iulian Dziubinski şi-a cerut chiar scuze dacă, prin accentele cromatice febrile mai violente din lucrările sale, şi-a deranjat privitorii, menţionând că „a ars în culori şi obsesii într-un timp foarte scurt”. Iosif Csukat, care şi-a mărturisit lipsa talentului oratoric, a spus doar că în locul său preferă „să vorbească tablourile”.