Fascinaţia lecturii

Un spectacol intelectual de zile mari, constituit din note de lectură propriu-zise, din glosări, comentarii, însemnări polemice, aprecieri fugare sau profund analitice caracteristice recenziei sau cronicii literare, portretizări în creion, tuş sau cărbune care realizează haşuri ad-hoc ne oferă Mircea Radu Iacoban în cartea sa „Printre cărţi”. Ceea ce impresionează aici, chiar pe un lector profesionist precum se consideră criticul, este însuşi modul de a citi, care adună sintetic, sincretic, sinergetic – calităţile unui critic (cronicar) literar, ale unui reporter cultural, unui sociolog şi analist politic. Intuiţia, sigură, îl duce spre aspectul problematic, spre esenţial, spre miezul chestiunii. Adunate la un loc, textele au un caracter evident de miscellanea, de mixtum compositum, trădându-şi, totuşi, o aspiraţie sistemică de clarificare a adevărului (adevărurilor) despre noi şi despre ce ni  se întâmplă la ora actuală şi de apărare a valorilor noastre culturale într-o epocă extrem de caragealizată. Ce intră în sfera de lecturi a lui Mircea Radu Iacoban? Cărţi din toate domeniile (beletristică, sociologie, medicină, istorie, calendare, culegeri de documente, enciclopedii, albume, opuri care „stau să apară”, adică manuscrise, dicţionare, texte care circulă pe internet, rapoarte, materiale arhivistice, manuale, sondaje de opinie, jurnale... Ştiind că este şi un vânător (profesionist adevărat, nu amator), i-am putea compara cartea cu o panoplie, cu o colecţie de arme de diferit calibru şi cu destinaţii variate toate având, însă, o singură ţintă: prada, în cazul nostru, este vorba – bineînţeles – de o pradă intelectuală, de o „vânătoare” de delicii produse de lectură. Delicii pozitive şi negative, ca să zicem aşa, fiindcă se ţinteşte, cu ironie şi sarcasm, cu pathos polemic mai blând sau mai dur, în „hazoasele năzbâtii”. Iacoban stă, în fond, cu un cântar al zeiţei Themis în faţă, punând cu inteligenţă pe talgere adevărul şi neadevărul, logica elementară şi alogica, bunul-simţ şi tot ce e certat cu el. Retrocedarea casei în care s-a născut Alecsandri este, după el, „un gest profund anticultural, şi chiar antiromânesc”. Despre o lucrare lexicografică academică spune pe şleau: „Deageaba stăm cu Dicţionarul Academiei pe masă; fiecare vorbeşte cum pofteşte.” „Nomenclatorul de ocupaţii” îi oferă prilejul de a face o humorescă suculentă: „Vechea şi hulita meserie de hingher se rebotează europeneşte, devenind „ecariseur” (916201), iar patronul de discotecă, „discoteur” (414104), tot aşa cum frizerul meu Gogu este acum „stilist” – şi croitoreasa Maricica, „designer”. Mărturisesc: unele meserii prevăzute în Nomenclatorul aderării (europene – n.n.) îmi provoacă mari nelinişti: ce-o fi aia „anchetator politic” (345003)? Brrr! Securitatea redivivus, sau e vorba de o traducere bleagă şi-ar trebui să se citească „analist politic”? Dar ce spuneţi de „chevrasames”, ori „dusisator-polizator”, „gardinator”, „majghian”, „formator mănuşi fibre liberiene”? Breasla confecţionerilor înfăţişează o listă de te umflă râsul: „confecţioner gămălii de chibrituri” (1824005), ori „confecţioner cretă şcolară” (733101), ori „confecţioner de plute” – unde-or mai fi plutind plutele meşterite de specialiştii 723104?” Mircea Radu Iacoban e un maestru al domeniului (apropo de Nomenclator...) exploatării şi speculării amănuntului, faptului divers, întâmplării concrete, impresiei, pe care le ridică – prin trăire intensă – la rangul valoric de document uman. Întâmplările cotidiene – sentimentale, senzaţionale, banale – semnifică, au o logică şi o raţiune a lor, ocupându-şi locul într-o secvenţă notată rapid, jurnalistic, evocată cu căldură, tratată cu umor condescendent, bonom, sau „repovestită” pe un ton polemic. Autorul luminează atât faţada edificiilor de azi, cât şi „cotloanele lumii dispărute din care-i bine să nu uităm că ne tragem şi ale cărei amintiri abia mai pâlpâie.”

   E un jurnal, dar nu cantonat într-un intim pro domo sua, ci scos şi în agora, dominat de o mărturie documentar-sentimentală despre valori, prieteni intelectuali, personalităţi şi mentalităţi.

(NOTĂ: Volumul „Printre cărţi” înmănunchiază tablete publicate la rubrica „colţul condeierului” din Monitorul de Suceava în perioada 2007-2009.)

Acad. MIHAI CIMPOI