„Mormântul comunismului românesc”, o carte menită să stârnească dezbateri”

În Sala de Artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” Suceava a avut loc, joi după-amiază, lansarea volumului „Mormântul comunismului românesc. <Romantismul revoluţionar> înainte şi după 1989”, semnat de Alexandru Matei.

Un prilej de dialog

Circumscrisă celei de-a XVI - a ediţii a Festivalului Naţional de Literatură „Eusebiu Camilar - Magda Isanos”, festival a cărui deschidere oficială a avut loc ieri, la Librăria Cărtureşti din incinta Iulius Mall Suceava, manifestarea, la care autorul a venit însoţit de criticul şi istoricul literar Alex Goldiş (redactor la revistele „Vatra” şi „Cultura”), a reunit în sala bibliotecii publice sucevene câţiva scriitori şi tineri participanţi la ediţia din acest an a festivalului. Moderată de Carmen Veronica Steiciuc, consultant artistic la  Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din cadrul Centrului Cultural Bucovina, întâlnirea cu autorul volumului a constituit un prilej de dialog în care câţiva dintre tinerii laureaţi ai festivalului literar sucevean (născuţi după revoluţia din decembrie 1989) au sondat interogativ istoria unei epoci care reverberează în prezent.

„O carte menită să stârnească dezbateri”

Prezentată de Alex Goldiş şi Alexandru Ovidiu Vintilă, cartea, cu o prefaţă semnată de istoricul Adrian Cioroianu, oferă o foarte bună analiză a ultimelor două decenii, cu referinţe din diverse domenii (sociologie, filosofie, neomarxism...).

Cartea, aşa cum a spus Alex Goldiş, „este cea mai coerentă naraţiune teoretică despre spectacolul mediatic politic din ultimii 20 de ani”.

Având ca primă bornă moartea lui Ceauşescu, moment care marchează „desacralizarea politicului”, cartea scanează evenimente care conturează diverse etape din evoluţia social-politică a României.

„Este - aşa cum a subliniat Alex Goldiş - o carte menită să stârnească dezbateri”.

„O dramă dintre afect şi limbaj”

O carte care „lansează o dezbatere necesară”, cum a precizat Alexandru Ovidiu Vintilă în expunerea sa, căreia, dacă ar fi trebuit să-i acorde un generic, ar fi intitulat-o „o simfonie de nuanţe bogat colorate”. O simfonie polemică, desigur, pentru cartea unui autor care „propune un anumit mod de gândire în care scepticismul să ocupe un loc însemnat”, un autor care „se fixează pe o linie a echilibrului pentru a nu atenta la libertatea ideii”.

O carte în care Alexandru Matei, care a vorbit despre câteva din trăirile sale de dinainte şi după experienţa istorică a anului 1989 (accentuând că „o societate este plăcută de oameni în măsura în care în ea se întâmplă lucruri capabile să nască entuziasmul”) a mărturisit că „a urmărit să pună în scenă o dramă dintre afect şi limbaj”.