Ultimul volum semnat de Emilia Guliciuc

La Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava a fost lansată sâmbătă cartea „Noica după Noica”, ultimul volum semnat de prof. univ. dr. Emilia Guliciuc (1957 - 2011).

Primul doctorand român care a ales să-l mărturisească pe Noica într-o teză de doctorat

Cartea, care cuprinde o selecţie a lucrărilor prezentate la colocviul organizat la Suceava în anul 2009 cu prilejul centenarului naşterii filozofului Constantin Noica, manifestare organizată sub coordonarea prof. univ. dr. Emilia Guliciuc, secretar al Societăţii Române de Filosofie, Inginerie şi Tehnoetică, cercetător al C-EPHES (Centrul de cercetare Engineering Philosophy Ethics & Society de la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava), profesor la Catedra de Filosofie, Ştiinţe Sociale şi Politice şi membru al reţelei UNESCO a femeilor filosof, a fost prezentată de conf. univ. dr. Mariana Boca drept „o carte atipică”.

O carte cu un preambul („Noica, întruchipatul”) semnat de Emilia Guliciuc, şi cu un text final („Întru, al lui Noica?”) despre Emilia Guliciuc, „primul doctorand român care, după Revoluţia din Decembrie 1989, a ales să îl mărturisească pe Constantin Noica, în faţa comunităţii filosofice într-o teză de doctorat”.

„A sfârşit prin a prefera filosofiei rugăciunea şi cuvântului rostit tăcerea”

Emilia Guliciuc, care „a fost fermecată de viaţa, personalitatea şi opera lui Constantin Noica”, subliniind că la acesta „prin cuvânt ni se deschid porţile Fiinţei” şi „de aceea el este un întruchipat, un chip întru pathos-ul românesc”, a fost cel mai smerit exeget al filosofului de la Păltiniş.

Mariana Boca a apreciat acest „discurs ultim” al Emiliei Guliciuc ca fiind „un fel de testament, un text care aplică, într-o reală smerenie, o lectură foarte temperată în atitudine asupra lui Noica, pentru a extrage din tot ceea ce acesta a scris câteva sensuri interogative asupra condiţiei filosofiei şi a filosofului”.

Emilia Guliciuc, aşa cum a spus Mariana Boca, „a sfârşit prin a prefera filosofiei rugăciunea şi cuvântului rostit tăcerea”.

O carte în care Emilia Guliciuc, via Constantin Noica, ne invită să medităm asupra încărcăturii cuvintelor pe care le folosim.