La Casa de Cultură a Sindicatelor, marţi seară, câmpulungeanul George Ungureanu, autor de carte şi fost deţinut politic, a fost sărbătorit cu ocazia împlinirii a 99 de ani. Ceremonia a fost iniţiată şi organizată de directorul Casei de Cultura a Sindicatelor din localitate, dl Ionel Focşa, care i-a oferit sărbătoritului cu acest prilej şi un dar simbolic – un tort “99” ornat cu trandafiri şi artificii. Publicul câmpulungean, destul de rezervat de obicei în participarea la astfel de manifestări, a răspuns de această dată cu multă căldură. Deşi printre participanţi nu s-au numărat nici acum primarul sau viceprimarul urbei, sala Casei de Cultură a fost plină de simpatizanţi şi cunoscuţi ai veteranului sărbătorit, de oameni de cultură, oameni de afaceri şi şefi de instituţii, care l-au aplaudat îndelung pe sărbătorit.
Prezentarea vieţii şi personalităţii lui George Ungureanu a fost susţinută de istoricul Ioan Popoiu, care a insistat pe ideea că evenimentul nu trebuie privit ca o simplă aniversare, ci ca pe “un moment cutremurător, pentru că dl Ungureanu este purtătorul unui ethos cu componentă naţională şi creştină, un om care nu şi-a schimbat convingerile niciodată ”.
Soldaţii ruşi, oameni blânzi, care ofereau copiilor din hrana lor
George Ungureanu, câmpulungean născut la 12 aprilie 1912, din părinţi ţărani gospodari, dar fără avere, a crescut într-o familie cu nouă copii. A avut o viaţă presărată de dificultăţi aparent insurmontabile şi intervenţii pozitive aproape miraculoase ale unor necunoscuţi în sprijinul său. A fost de mic iubitor de natură, sincer, spontan şi foarte credincios. Războiul a avut impact asupra familiei sale încă din primii ani de viaţă, dar George Ungureanu este astăzi printre puţinii care vorbesc despre soldaţii ruşi care au intrat în Bucovina la 1914 ca despre nişte oameni blânzi, care ofereau copiilor localnici înfometaţi din hrana lor. George Ungureanu a făcut şcoală “din bucăţi”, silit să întrerupă cursurile de mai multe ori, din cauza sărăciei, dar beneficiar tot de atâtea ori a bunăvoinţei unor profesori care le-au ajutat să obţină scutiri de taxe pentru a continua şcoala. Deşi şi-a dorit să ajungă pilot sau preot, nu a reuşit să treacă examenul de bacalaureat şi să urmeze şcolile necesare. Viaţa imprevizibilă l-a făcut să devină comerciant, de două ori soldat, “comisar de românizare” la un minister, legionar, fugar ascuns ani în şir, deţinut condamnat la moarte cu pedeapsa strămutată în închisoare pe viaţă, prizonier la Jilava şi Aiud, apoi om liber şi autor de carte.
Povestea vieţii sale zbuciumate a cuprins-o şi în cel mai recent volum al său, “Prin labirintul vieţii”, publicată la Suceava, în 2010, dar a şi povestit-o îndelung, vreme de aproape două ore, în cadrul ceremoniei ce i-a fost dedicată la Câmpulung. George Ungureanu a mărturisit că secretul longevităţii şi rezistenţei sale în faţa greutăţilor a fost credinţa în Dumnezeu, care l-a ajutat să treacă peste toate. “Domnul Ungureanu este pentru noi o provocare sănătoasă. Viaţa sa şi modul în care a trăit-o ne obligă pe toţi să învăţăm”, a concluzionat istoricul Ioan Popoiu.