Recviem pentru Casa Naţională din Suceava

Lucrările de excavare din zona centrală a Sucevei, lucrări executate în vederea construirii unei parcări subterane (este vorba de parcarea cu 55 de locuri proiectată în perimetrul situat între Casa de Cultură a Sindicatelor şi sediul E.ON) au scos la iveală fundaţiile unui imobil care-a fost cândva reprezentativ pentru urbe: Casa Naţională.

În stil clasic, pe trei nivele, cu o intrare somptuoasă în formă de “U” şi scări în spirală...

Clădirea, a cărei construcţie realizată în etape după proiectul arhitectului Konrad Bittner a fost inaugurată, în stadiul final (cel de-al doilea corp) la data de 8 mai 1932, a fost, o bună bucată de vreme, sediul instituţiilor culturale ale Sucevei: Biblioteca Centrală, Muzeul Oraşului Suceava şi Muzeul Porumbescu, Şcoala Română şi Însoţirea orăşenilor români, Casinoul funcţionarilor români.

Format din două corpuri, primul ridicat la începutul veacului trecut, cel de-al doilea realizat între anii 1926-1932, în plină criză economică, imobilul Casei Naţionale, construit în stil clasic, cu plan dreptunghiular, pe trei nivele, cu o intrare somptuoasă în formă de “U” şi scări în spirală, dispunea de spaţii generoase de utilitate publică: “o mare sală festivă, pentru audiţii muzicale, conferinţe, serate…saloane luminoase puse la dispoziţia societăţilor culturale”.

O fotografie de la festivitatea de punere a pietrei de fundaţie a Casei Naţionale  

Unul dintre albumele cu fotografii din anii 1885 - 1985, din donaţia preotului Nicolae Pentelescu (donaţie păstrată în „Fondul Bucovina” din cadrul bibliotecii publice sucevene), conţine o fotografie care imortalizează un moment de la festivitatea de punere a pietrei de fundaţie a Casei Naţionale din Suceava.

Fotografie din păcate nedatată, aşa că, până când în documentele aflate la Arhivele Naţionale Suceava nu va fi identificată o menţiune concretă, consemnăm începerea lucrărilor de construcţie...la începutul veacului XX.

„Şi-n temelia ei e suflet viu zidit: sufletul cel viu al credinţei în izbândirea neamului românesc!”

Revista “Făt-Frumos” (nr. 3-4, mai-iunie 1932) semnalează “Inaugurarea Casei Naţionale din Suceava” la data de 8 mai 1932, în Duminica Tomii,  subliniind “stăruinţa şi iscusinţa preşedintelui Societăţii „Casa Naţională”, dr. Eusebie Popovici (primar al urbei în două mandate interbelice), care “a reuşit să ducă la capăt asemenea operă chiar în această vreme de cumplită criză”.

„Serbarea inaugurării - aşa cum aflăm din textul semnat de M.A. Teiu - s-a desfăşurat cu tot fastul cuvenit: sfinţirea casei a săvârşit-o însuşi I.P. Sa Mitropolitul Nectarie, asistat de părintele paroh Mihail Sârbu şi părintele diacon Sorniţchi”.

Festivitate la care Eusebie Popovici a spus că „această Casă Naţională, începută cu suflet românesc în vreme de răstrişte şi robie, e temeinic şi trainic zidită, fiindcă şi-n temelia ei - ca-n povestea Meşterului Manole - e suflet viu zidit: sufletul cel viu al credinţei în izbândirea neamului românesc!”.

A găzduit colecţiile muzeului sucevean până în anul 1968

Imobilul din zona centrală a oraşului a căpătat diverse destinaţii după cel de-al Doilea Război Mondial, dar a găzduit colecţiile muzeului sucevean până în anul 1968, când instituţia muzeală a primit ca sediu imobilul în care funcţionează şi astăzi, clădire construită în anii 1902-1903 ca sediu al Căpităniei Districtuale.

Sistematizarea zonei centrale a Sucevei din anii ’70 a dus la demolarea Casei Naţionale.

Clădirea „temeinic şi trainic zidită”, având în temelie, aşa cum spunea  Eusebie Popovici, „sufletul viu al credinţei în izbândirea neamului românesc” a dispărut din peisajul urban al Sucevei.

*

Atunci când a fost demolată, nu s-a făcut nici o consemnare. În ceaţă au rămas şi data punerii pietrei de temelie şi cea a dispariţiei clădirii. Să-i fie recviemul acum, la spargerea fundaţiilor cu picamerul pentru construirea unei parcări subterane.