Bucuria culorilor

David Mihaiu are 8 ani, o mină serioasă şi afirmă, cu toată convingerea, că vrea să devină pictor.

„Paleta” din sticlă

Elev în clasa a II-a la Şcoala Generală Nr. 2 din Fălticeni, David are ca preocupare constantă pictura. Nu o face în joacă, ci metodic şi aplicat. Lucrează aproape zilnic, în funcţie de cum îi permite programul. Mai întâi îşi face lecţiile, după care îşi amenajează „atelierul” de lucru.

Îşi aduce foile de hârtie şi tuburile de acuarelă, pensulele şi vasul cu apă, îşi pregăteşte culorile pe „paleta” din sticlă (cu albul la mijloc, aşa cum l-a învăţat tata), răsfoieşte câteva cărţi şi albume, sau vizualizează o imagine pe ecranul monitorului şi, după ce-şi alege subiectul lucrării, se aşterne la lucru.

Satisfacţia culorii

Nu are încă un profesor de specialitate. În afara orelor de desen de la şcoală (două ore pe săptămână într-o clasă cu 24 de elevi), David este îndrumat de părinţi, tatăl cadru militar şi mama inginer constructor.

A început să deseneze de la vârsta de 3 ani şi jumătate. Dacă prindea un creion, nu mai putea nimeni să i-l ia din mână. Satisfacţia culorii s-a intensificat odată cu trecerea de la creioanele colorate la acuarele.

Îi place să lucreze cu pensula, dar nu neglijează desenul.

Desenează atent şi încearcă, pe cât posibil, să nu folosească radiera. E un semn de neezitare, de siguranţă în execuţie.

„Eram mic pe-atunci şi nu mi-a reuşit!”

Cel mai mult îi plac animalele. Primul animal pe care a încercat să-l deseneze a fost un cal. „Eram mic pe-atunci - spune el - şi nu mi-a reuşit!”. Acum, în câteva minute poate să deseneze un cal după o ilustraţie de carte.

Moş Crăciun, care cu un an în urmă i-a adus în dar „Prima mea enciclopedie” şi „Cartea micului artist”, i-a adus acum o carte numai cu animale şi de la cai a trecut la căţei, pisici şi chiar pui de focă.

Îşi colorează apoi desenul cu multă grijă, manifestând aceeaşi preocupare şi pentru fond. Şi-apoi, aşa cum i-a spus tata, nu trebuie să neglijeze umbrele, Totul trebuie să fie cât mai corect. La urmă, când termină lucrarea, semnează cu litere de tipar: DAVID.

Lucrări pentru prima expoziţie

Într-o mapă păstrează lucrările realizate cu ceracolor şi acuarele. Unele dintre ele au şi paspartu din carton.

Sunt pregătite pentru prima expoziţie pe care David şi-o doreşte foarte mult. Încă nu ştie când şi unde va avea loc, dar, cu aceeaşi siguranţă cu care afirmă că vrea să devină pictor, spune că vrea să-şi expună lucrările.

Aşezat în mijlocul lucrărilor sale pe covorul din cameră, David savurează bucuria culorilor.