Fluxul memoriei

De altfel, constituţia comunistă prevedea clar dreptul fiecăruia de a face parte dintr-o confesiune religioasă, mai puţin cea greco-catolică, desfiinţată în 1948. Sectele religioase neoprotestante funcţionau, dar fără atâţia membri ca acum. Ştiu că erau interzişi martorii lui Iehova, care nu voiau să facă armata, dar se vorbea că aveau şi alte practici imorale. După cum am mai spus, comuniştii atei au reparat majoritatea bisericilor aflate în stare deplorabilă după război. Guvernele burghezo-moşiereşti nu au dat nici un ban pentru repararea bisericilor. E adevărat că în oraşe nu s-au construit biserici noi şi că în ultimii ani Ceauşescu a distrus multe biserici şi monumente istorice în Bucureşti. Ţăranii veniţi la oraş se cununau tot la biserică, copiii erau botezaţi acasă la bloc, în general de preoţi, iar morţii făceau turul oraşului cu dricul.

Adevărul este că în acei ani, pentru cei din generaţia mea, practic problemele religioase nu existau. Aveam alte preocupări tinereşti, numai de noi ştiute uneori. Utemeul şi apoi uteceul exista doar prin activiştii săi. Vorbind despre propaganda comunistă, în stilul meu cu tente orale, ar mai trebui să mă analizez şi pe mine. Oare n-am ajuns şi eu puţin, nu chiar în părţile esenţiale, un om nou? Cred că da. Recent am fost indignat când l-am văzut pe fostul rege şi pe fostul actor de la Iaşi şi Suceava uns drept prinţ, în curtea castelului Peleş, revenit în proprietatea fostei familii regale. Oare Franţa ar reda Versailles-ul unor descendenţi ai monarhilor unui regat de 1000 de ani? Categoric, nu. Se vorbeşte despre construirea castelului cu banii lui Carol I. Care bani? De la rudele din Germania? A venit cu o pereche de haine şi cu o valiză. Exista şi un catren celebru în epocă: „Ia-ţi drăguţa şi lădiţa/ Şi treci fuga Dâmboviţa!“. Asta prin 1871. Castelul s-a făcut cu banii ţăranului român, care trăia în bordeie şi s-a răsculat în 1888 şi 1907. Cine a pus tunul pe ţărani? Sunt puţin om nou, creat de comunism? Sunt mai mult decât se vede la prima vedere. Asta este conştiinţa de clasă, apartenenţa la ţărănimea săracă, care s-a transmis genetic din generaţie în generaţie. Sigur că şi ceea ce spunea propaganda corespundea cu opiniile mele, aş zice ancestrale. Am mai spus că şi acum urăsc toţi regii din lume . Nu ştiu dacă m-aş putea bucura aflând că a fost tăiat capul unuia dintre ei, cum o făceam în tinereţe. De aceea sunt mâhnit că Franţa republicană a uitat definitiv de cel mai mare erou al său: Robespierre - incoruptibilul. Bălcescu este pentru mine un etalon al omului cu o conştiinţă de cristal, cu o moralitate ireproşabilă, este Robespierre al nostru. Cât valorează regele Carol I faţă de Bălcescu şi Eminescu? Zero. Un prusac mărginit, avar şi obtuz. Sunt astea efecte ale educaţiei comuniste? Nu, categoric. Am gena săracului, căruia Marx îi spunea conştiinţă de clasă, adică de clasa săracilor, care se nasc şi mor săraci, oricât s-ar strădui în viaţă.

Dar activiştii de partid nu-şi puneau prea multe probleme. „Partidul conduce, tovarăşi!“ Adică ei. Şi acum conduc şefii partidelor, cu activiştii lor în posturi cât mai bine plătite, cu privilegii, iar masa votanţilor este o turmă informă. În toate ţările democratice votează poporul. Şi pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu îl votau preşedinte şi deputat în Marea Adunare Naţională. Participa la şedinţele parlamentului, în loja ministerială din vechiul palat al Camerei deputaţilor. Numai Ştefan Voitec sau Nicolae Giosan, agronom şi academician, stăteau cocoţaţi sus în scaunul preşedintelui. Nu ştiu cum suporta Ceauşescu să stea mult mai jos, în banca ministerială. Dar a stat permanent. El a fost singurul care a respectat MAN. La penibilul proces de la Târgovişte a cerut, pe bună dreptate, să fie dus în faţa parlamentului care l-a ales. Vechii bolşevici care au luat puterea nu i-au permis. Au pus AK47 pe el şi pe soţia lui. Antonescu nu a pus mitraliera pe el la Târgu Jiu în timpul războiului. Dar, oricum, parcă a meritat să domneşti peste 20 de ani ca un tiran absolut al României şi să primeşti la urmă vreo 60 de gloanţe de calibrul 7,62. Trase de copii crescuţi şi educaţi în cadrul şoimilor patriei, pionierilor şi uteceului. Unde a fost educaţia făcută de miile de activişti UTC care au mâncat şi au băut şi ei din averea gospodăriei de partid? În loc ca soldaţii să-i împuşte pe membrii aşa-zisului tribunal special, pentru încălcarea tuturor legilor pe care au jurat să le respecte, l-au împuşcat pe cel mai sincer comunist al tuturor timpurilor. Poate doar Troţky credea mai mult în comunism decât Ceauşescu. Stalin şi Mao erau două puşlamale. Lenin era prea deştept să creadă în comunism. Vechi cunoscuţi m-au întrebat moromeţian: pe ce te bazezi, ce ai în spate ca să-ţi permiţi să judeci personalităţi comuniste sau necomuniste? Spre exemplu, de ce l-am făcut beţiv pe Elţin? La el, ca şi la ceilalţi beţivi de pe lume, cum a fost şi Churchill, e vorba probabil de o genă. Cu genele explicăm acum totul. Eu mă bazez pe mintea mea bătrână şi pe memoria care mă mai ajută cam 40% faţă de tinereţe.