Multiculturalitatea bucovineană

Dacă în anul 2010 cea mai mare parte a manifestărilor organizate de instituţiile culturale aflate în administrarea Consiliului Judeţean Suceava s-au desfăşurat sub genericul Anului Cultural „Mircea Streinul”, iar arcul spre receptivitatea europeană a culturii din Bucovina s-a deschis prin seria de conferinţe, lecturi publice, audiţii muzicale şi dezbateri organizate de Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” şi Uniunea Scriitorilor din România - Filiala Iaşi prin marcarea Anului „Paul Celan”, anul 2011 ar putea sta sub semnul multiculturalităţii bucovinene.

Rudolf Rybiczka, „homo bucovinensis”

Aş alătura, sub semnul centenarului naşterii, doar două nume în acest context multicultural, unul din domeniul artelor plastice, iar celălalt din „istoria scrisului bucovinean” (ca să uzez parţial de titlul lucrării lui Ion Drăguşanul, prin care-am spus că autorul se va înveşnici în nemurire: „Mărturisitorii. O istorie a scrisului bucovinean”), ambele legate însă de istoria Societăţii Scriitorilor Bucovineni.

Artistul plastic este Rudolf Rybiczka (26 martie 1911 - 6 octombrie 1998), născut la Văşcăuţi, pe Ceremuş, care a debutat artistic ca grafician ilustrând romanul „Tarot” al lui Mircea Streinul.

Rudolf Rybiczka, care şi-a petrecut tinereţea în cercul elevat al iconarilor, este cel care a făcut portretele prietenilor săi Mircea Streinul, Iulian Vesper, George Drumur Traian Chelariu, Vasile Posteucă...

Secţia de Artă a Muzeului Bucovinei din Suceava deţine câteva lucrări semnate de etnicul german care (deşi - aşa cum mărturisea - „silit de împrejurările politice” şi-a petrecut mai mult de jumătate din viaţă în Apusul Europei) era fericit şi satisfăcut că purta pecetea de „homo bucovinensis”.

George Drumur şi ecourile dinlăuntru

Omul de condei este George Pavelescu (14 martie 1911 - 7 iunie 1992), mai cunoscut sub pseudonimul literar George Drumur, cu baştina în Mănăstirea Horecii.

Spirit renascentist (cu studii de Conservator, matematică-fizică, drept...) George Drumur, pseudonim sub care a înfiinţat la Cernăuţi, în anul 1941, Revista „Bucovina literară” (publicaţie care, ca şi Societatea Scriitorilor Bucovineni, a renăscut la Suceava imediat după evenimentele din decembrie 1989) este autorul unor scrieri care, dacă n-ar fi fost ocultate, ar fi avut, cu siguranţă, altă rezonanţă în literatura română.

Poetul „Baladei oştenilor plecaţi” („În nămiez de zi / au plecat oştenii / prin toamna poienii.../...De când au plecat / norii albi - zăpadă / cresc fără să-i vadă / prin colinzi, în sat”) şi al „Întomnărilor bucovinene” („În Bucovina totul se întunecă, / dumbrăvile culorilor rodesc încet, / numai Voievodul de la Putna spune că / arzândele dureri au gură de profet”) îşi ascultă singur versurile în lumea de dincolo (până când ne-om învrednici să-i rostim numele - ca şi altor companioni de-ai săi - cu fermitate), cu ecourile dinlăuntru.