Adrian Păunescu, omagiat la Suceava de sute de iubitori ai poeziei şi folkului

Sute de spectatori, aplauze, emoţii şi mult entuziasm la spectacolul omagial „In memoriam Adrian Păunescu”, intitulat „La adio, tu...”, ce a avut loc luni seară, de Moş Nicolae, la Casa de Cultură a Sindicatelor Suceava.

Peste trei ore de muzică folk de cea mai bună calitate, poezie şi amintiri despre marele poet Adrian Păunescu, care a fost un patriot adevărat, „cel care a adus flacăra promovării valorilor în întreaga ţară, şi nu numai, şi merită aplauze pentru toată munca pe care a făcut-o împreună cu membrii cenaclului Flacăra”, după cum a spus prezentatorul spectacolului, Cornel Grosar, preşedintele Asociaţiei „Juventus”.

Ca şi cum ar fi fost în sală, spiritul lui Adrian Păunescu, un poet care prin autenticitatea, patosul şi sinceritatea sa cucerea mulţimile, mai ales tineretul, prin îndemn la dragoste de ţară şi neamul nostru românesc, a reuşit să ţină „Flacăra” aprinsă la Suceava şi să reverse prin glasurile artiştilor care au evoluat pe scenă, amatori sau consacraţi, lacrimi de iubire, de visare, de speranţă, de românism.

„Simbol”, formulă extinsă

Pe scena Casei de Cultură s-au cântat marţi seară circa 40 de melodii folk, multe dintre ele cunoscute de public, din vremea Cenaclului „Flacăra”, altele compoziţii noi, ale iubitorilor de folk din noua generaţie.

Grupul de Muzică Folk „Simbol” (Mihai Boicu – voce şi chitară, clasa a XII-a, secţia arhitectură, Dinuţa Costache, clasa a IX-a, flaut, Bianca Sumanariu, vioară şi voce, clasa a VII-a, Eugen Toboş, chitară, clasa a X-a, elevi ai Colegiului de Artă, Vlad Ianoş – percuţie, student anul I cibernetică – Bucureşti), al Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava, coordonat de profesorul de muzică Valentin Ianoş, a evoluat pe scenă într-o formulă extinsă. Tinerilor li s-au alăturat Iulia Buraciuc, profesor de canto la Colegiul de Artă Suceava, Lucian Rusu – toboşarul, profesor la „Arte”, Tibi Băncilă – pianistul – profesor la „Arte”, Daniel Dragomirescu, chitară, profesor la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” şi la Conservatorul din Iaşi.

Spectacolul a debutat cu piesa „La adio, tu...” (interpretată în vechiul cenaclu de Vasile Şeicaru), urmată, apoi, de alte şi alte piese de suflet din repertoriul Cenaclului „Flacăra” („Sfârşitul nu-i aici” – Florian Pittiş, „Iubita mea, să ne-aruncăm în valuri” – Vasile Şeicaru, etc.).

„Cei care s-au aflat în sala de spectacol ne sunt prieteni”

Spectacolul „La adio, tu...” s-a născut dintr-o dorinţă mai veche a profesorului Valentin Ianoş de a face un spectacol de folk, în care să fie puşi în valoare elevii suceveni, valorile Sucevei. Împreună cu Cezar Onesim, preşedintele Asociaţiei „Miseno”, profesorul Ianoş a „construit” acest spectacol, în care a invitat nume importante ale folkului românesc.

„Am invitat-o pe Mihaela Popescu, suceveanca care a cântat în Cenaclul „Flacăra”, şi care a spus „Da” fără nici o reţinere atunci când i-am propus acest proiect. Au urmat circa trei săptămâni de repetiţii, de multă muncă, pentru că nu puteam să ne prezentăm oricum în acest concert dedicat marelui poet Adrian Păunescu. Aveam emoţii dacă oamenii vor răspunde invitaţiei noastre, de a veni la spectacol, dar rezultatul a fost peste aşteptări. Au venit prieteni de la Cluj, de la Paşcani, de la Iaşi, de fapt toţi cei care s-au aflat în sala de spectacol ne sunt prieteni, pentru că au ales să vină la concert”, ne-a spus profesorul Ianoş.

Alexandra Andrei, vasluiancă, studentă la Iaşi, una dintre vocile foarte bune ale folkului contemporan, a cucerit publicul din Suceava cu piesa ca „Un dulce mic”, „Joc, „Tic – tac”.  

Piese nepieritoare

Elevul Mihai Boicu, împreună cu colegii de la „Simbol”, a interpretat câteva piese foarte apreciate de public,„Iubirea”, compoziţie Mihai Boicu, „Nebun de alb”, piesa lui Emeric Imre, pe versurile lui Adrian Păunescu. Cu aplauze au fost primiţi pe scenă şi interpreţii Magda Puşkaş şi Ioan Onişor, din vechiul Cenaclu „Flacăra”, împreună cu invitaţii lor, Ionuţ Mangu şi Claudia Ciobanu de la Cluj, care au făcut ca publicul să prindă aripi, să-şi aducă aminte versuri poate ascunse în cămara sufletului, „Noi umblăm să colindăm...”, „La o cană cu vin”,  „Totuşi, iubirea”, „Galbenă gutuie”, „Vinovaţii fără vină” „Ecoul – Taina”, piese nepieritoare pentru generaţii la rând.