Luna noiembrie, care a marcat rotund în acest an atât ziua naşterii, cât şi cea a trecerii în veşnicie a lui Petru Comarnescu, ar fi trecut poate fără să stârnească frisonul memoriei faţă de remarcabila personalitate a publicistului, scriitorului, criticului şi istoricului de artă, filosofului şi antropologului, teatrologului şi traducătorului, care şi-a dorit şi şi-a găsit odihna în cimitirul Mănăstirii Voroneţ, dacă obştea monahală a mănăstirii, cu binecuvântarea ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi câţiva slujitori ai culturii locale nu s-ar fi îngrijit de organizarea unui moment de omagiere.
„Confluenţe providenţiale”, în cadrul unui moment de omagiere cu dominantă comemorativă
Un moment de omagiere cu dominantă comemorativă, întrucât luna lui Brumar, care înscrie în 23 (în anul 1905) data naşterii umanistului de erudiţie renascentistă, marchează totodată, în ziua de 28 a lunii, stingerea sa din viaţă (în anul 1970), slujba de pomenire la împlinirea a patru decenii de la deces fiind oficiată duminică, la mormântul străjuit de monumentul realizat de sculptorul George Apostu, de ÎPS Pimen Suceveanul.
Comunitatea monahală a Mănăstirii Voroneţ a făcut parastasul şi pomenirea de cuviinţă invitându-i apoi pe participanţi într-una din odăile de primire a oaspeţilor, unde s-a organizat un medalion comemorativ în cadrul căruia a fost prezentată cartea „Confluenţe providenţiale (Petru Comarnescu şi Ioan Gh. Vrăneanţu)”, lucrare elaborată în cadrul Muzeului Bucovinei, sub egida Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional Suceava, prin care criticul şi istoricul literar Nicolae Cârlan continuă demersul sublinierii contribuţiei culturale şi reabilitarea numelui lui Petru Comarnescu, ocultat atât în timpul vieţii, dar uitat şi insuficient valorizat şi în prezent.
În anul 2005, cu prilejul organizării la Suceava a „Centenarului Petru Comarnescu”, Nicolae Cârlan a îngrijit volumul „Documentar memorialistic”, care reproduce, în cele 150 de pagini, fragmente de corespondenţă, rapoarte şi referate întocmite de Petru Comarnescu în urma călătoriilor efectuate (în cea de-a doua jumătate a anilor ’60) la Paris, Roma şi în SUA, precum şi câteva studii semnate de îngrijitorul ediţiei.
Petru Comarnescu în context voroneţian şi cuvinte de credinţă şi înţelepciune
În cadrul medalionului, moderat de conf. univ. dr. Cornelia Balan, s-au făcut referiri biografice, s-a vorbit despre Petru Comarnescu în context voroneţian (maica stareţă stavrofora Irina Pântescu, mohahiile Elena Simionovici şi Gabriela Platon), s-au subliniat apariţii editoriale dedicate personalităţii şi operei umanistului (studiul monografic „Petru Comarnescu, un neliniştit în secolul său”, elaborat de cercetătoarea Monica Grosu), s-au reiterat doleanţe (preluarea de către mănăstire a Fondului documentar „Petru Comarnescu”, aflat acum în custodia Muzeului Bucovinei), dar s-au ascultat şi cuvinte de credinţă şi înţelepciune (despre „neîntinarea lucrului lui Dumnezeu” şi despre „simţul sfânt al proprietăţii”) precum şi aduceri aminte (despre frumuseţea vieţii la ţară şi despre „cât de frumos mirosea pământul”) din anii copilăriei ÎPS Pimen.
Şi pentru că prof. Nicolae Cârlan a oferit cărţi pentru biblioteca monahală, precum şi tuturor celor care au participat la momentul comemorativ, fiind vorba de o „zi a darurilor” (aşa cum a remarcat monahia Elena), artista plastică Danny Zărnescu a dăruit mănăstirii una din lucrările sale.