Doina Balan este singurul fotoceramist din Suceava. De 25 de ani realizează fotografii pe medalioane din porţelan, care păstrează chipurile defuncţilor pe monumentele funerare.
Primul atelier de fotoceramică din Suceava
Doina Balan a învăţat să facă fotografii pe suport ceramic în atelierul tatălui său, Miron Sbiera, care şi-a transformat pasiunea pentru fotografie în profesie, înfiinţând primul atelier de fotoceramică din Suceava.
Zugrav la Cooperativa “Constructorul”, Miron Sbiera, pasionat de arta fotografică (în care s-a iniţiat ca autodidact), a fost remarcat de preşedintele cooperativei meşteşugăreşti la care lucra şi trimis să urmeze un curs de pregătire profesională foto la Bucureşti.
Reîntors cu o nouă meserie “la mână”, a deschis în cadrul cooperativei un atelier fotografic în care executa, în premieră la Suceava, fotografii pe suport de porţelan.
Aparat de mărit imagini din cutii de lapte praf
Fiica lui Miron Sbiera, Doina, care a absolvit la Industrial 2 specializarea mecanică fină şi a lucrat, la început, la IMUS, în secţia Montaj, şi-a manifestat la rândul său interesul pentru fotografie, renunţând la activitatea din uzină şi venind să lucreze alături de tatăl său.
Îşi aminteşte zâmbind cum şi-au încropit împreună un aparat de mărit imagini din cutii de lapte praf.
Atelierul, amenajat într-un imobil din spatele Magazinului “Bucovina”, s-a mutat apoi într-unul din blocurile turn de pe strada Mărăşeşti. Din anul 1996, de când tatăl său a decedat, Doina Balan lucrează singură, iar din anul 1999 şi-a schimbat locaţia, instalându-şi atelierul la demisolul unei case de pe strada 6 Noiembrie.
Zahăr, miere de albine şi gelatină
Transpunerea imaginii fotografice pe suport ceramic este, aşa cum spune Doina Balan, un procedeu destul de vechi. Vechi, aşa cum este şi aparatul de fotografiat cu burduf cu care lucrează. Este un aparat centenar, marca “Globika”, căruia i-a făcut singură o serie de modificări, adaptând caseta la dimensiunile cu care lucrează pe porţelan.
Pe medalioanele de porţelan, pe care le procură în două formate standard de la Alba Iulia (cândva le aducea de la Dorohoi, dar fabrica s-a închis) imaginea fotografică se imprimă după tratarea suportului cu o soluţie de materiale organice (zahăr, miere de albine, gelatină). Curăţată apoi cu un “creion de paltin” şi retuşată, imaginea, transpusă pe suportul ceramic, peste care se presară praf de sticlă, se fixează prin ardere într-un cuptor electric, la 900 de grade Celsius.
Procedeu “vechi dar sigur”, după reţete verificate în timp
În cuptor pot fi arse nouă medalioane odată. Se consumă 7 Kw la o ardere şi nu este rentabil dacă “şarja” nu este completă.
Dacă porţelanul nu este de calitate, crapă glazura în care se imprimă imaginea fotografică.
Doina Balan lucrează numai în alb-negru şi sepia (“sepia, care face imaginea mai dulce”, cum spune ea).
Nu realizează şi portrete color, aşa cum au început să apară, de la o vreme, medalioane ceramice executate în atelierele din alte localităţi (Constanţa, Bacău, Iaşi).
Procedeul său de lucru, după reţete verificate în timp, este “vechi dar sigur” şi are durabilitate.
Foarte multă manualitate
Fotoceramica cere şi foarte multă manualitate. Este o meserie cu valenţe artistice. Dincolo de faptul că fotografia se retuşează manual cu creionul dermatograf, iar imaginea fotografică transpusă pe suportul de porţelan trebuie apoi curăţată cu “creionul de paltin” (o unealtă manufacturată din lemn de esenţă tare, cu vârf ascuţit), cu care se îndepărtează orice urmă de fond pentru ca portretul să se detaşeze cu claritate pe suprafaţa medalionului, se trasează şi un chenar sau se execută, cu pensula, un motiv decorativ (ramuri, frunze de laur…) cu aur coloidal.
Pentru fixarea acestui chenar este nevoie de o nouă ardere în cuptor, de data aceasta la numai 360 de grade Celsius.
Au fost vremuri bune, când trebuia să lucreze şi noaptea
Din păcate, după cum spune Doina Balan, dacă au fost vremuri bune cu ani în urmă, când avea foarte multe comenzi şi trebuia să lucreze şi noaptea, acum sunt săptămâni la rând în care nu porneşte cuptorul.
Pe de o parte, atelierele fotografice din oraş preiau comenzi de la solicitanţi pe care le transmit spre executare fotoceramiştilor din alte localităţi, iar pe de altă parte, clientela (alcătuită, de regulă, din pensionari, din oameni care se-ngrijesc de locul de veci), cu o situaţie tot mai precară, îşi restrânge cheltuielile întrucât oamenii nu-şi mai permit să renunţe la 70 - 90 lei, cât costă un medalion fotoceramic.
Portrete pentru eternitate
Sunt oameni care vin cu fotografii foarte vechi, deteriorate, de pe care trebuie să “decupeze” un portret, sau care vor să aşeze alături, în acelaşi medalion, două persoane de pe fotografii diferite, chipuri care trebuie aranjate în aşa fel încât să-i placă clientului.
Sunt portrete pentru eternitate. Remember pe porţelan.
Trebuie să mărească portretul fotografic, să-i scoată umbrele, să-l retuşeze, să-l transpună pe medalionul de porţelan, să-l prezinte spre vizionare clientului (care vine atunci când poate) şi abia apoi, dacă acesta este mulţumit cum arată, să ardă medalionul în cuptor, dacă, bineînţeles, are şi alte comenzi pentru ca “şarja” să fie completă şi să fie rentabilă.
“Mi-e greu să renunţ pentru că-mi place ceea ce fac”
Are medalioane fotoceramice care i-au rămas în atelier. Nu a mai venit nimeni să le ridice. O femeie a revenit după…12 ani. A dat comanda cu medalionul soţului ei cu ani în urmă, n-a vrut să-l ia cât timp acesta încă era în viaţă, iar între timp atelierul s-a mutat, anii au trecut…
„Cu clienţii - aşa cum spune Doina Balan - trebuie să fii înţelegător. Trebuie să-i asculţi, mulţi vin doar ca să stea de vorbă până când să se hotărască să comande ceva”.
Are momente când îşi spune că ar trebui să închidă atelierul. Nu are un înlocuitor, un ucenic căruia să-i transmită mai departe meseria. Se gândeşte chiar să-şi mute atelierul la Reuseni, acolo unde locuieşte.
“Mi-e greu să renunţ pentru că-mi place ceea ce fac, dar dacă situaţia o va impune n-am să am ce face!”
Va dispărea primul şi ultimul atelier de fotoceramică din Suceava.
Fiecare medalion este unicat
Fiecare medalion este unicat. Menirea lui este să păstreze amintirea unui dispărut, să eternizeze, alături de numele scris pe un monument funerar, un chip care priveşte dincolo de timp.
Fixarea medalionului în beton sau în marmură impune şi o colaborare a fotoceramistului cu meşterul care face monumentul.
Acesta trebuie să cunoască dimensiunile medalionului pentru a face locaşul în care va fi amplasat.
Uneori, la solicitarea clientului, Doina Balan face chiar ea fixarea plăcuţei de porţelan pe placa de marmură care este adusă la atelier.